Punctul pe Y / luni 14 noiembrie 2011 Nr: 3400

Aroganta lui Ponta

“Tinerii astia sunt cam pripiti, cum ajunge unul sef vrea sa-i dea afara pe ceilalti!” Pentru acest comentariu, presedintele fondator al PSD ar putea risca o excludere. Pentru ca ceea ce afirma domnia sa este mai grav decat tot ceea ce a spus Geoana in nu stiu cate randuri. Este un atac direct la persoana si prestigiul presedintelui partidului. N-a fost suficient ca, inhaitandu-se cu Nastase, si-a permis sa afirme ca Geoana n-o sa fie dat afara, desi Ponta afirmase raspicat acest lucru. Fapta pentru care si Nastase s-ar putea sa aiba de tras ceva ponoase. Poate nu chiar excludere, dar o sanctiune tot s-ar putea sa ia.

Dealtfel, ca in USL trebuie sa existe disciplina a spus-o la fel de raspicat si Crin Antonescu: “Greii” din PSD sunt Victor Ponta si echipa lui - iar nu Iliescu si Nastase! A spus-o pentru cine are urechi de auzit - in PNL - sa auda. Reciproca e valabila: in PNL, “greii” sunt Antonescu si echipa lui.

Scandalul declansat in jurul lui Geoana ridica, odata in plus, spinoasa chestiune de democratiei de partid. Partidele constituie marca democratica a unui sistem. In interiorul lor, insa, domneste cea mai autentica dictatura a liderilor. Aceasta dictatura poate fi una “luminata” - ca cea exercitata de Ion Iliescu, care si-a dominat colegii prin autoritatea sa personala, nefiind nevoit sa recurga la masuri extreme - sau una dura, ca cea a lui Adrian Nastase, de pana la partajarea puterii cu doi dintre locotenentii sai, ajunsi la un apogeu al fortei materiale. Intre aceste doua modele au fluctuat urmatorii presedinti ai PSD: Mircea Geoana a fost adus la putere de gruparea anti-Iliescu si a devenit rapid ostatic al baronilor locali, care au profitat de slabiciunile centrului pentru a prelua controlul. Autoritatea lui Geoana s-a bazat pe impartirea partidului intre “cercul meu”, al apropiatilor si restul lumii.
Ponta isi datoreaza ascensiunea resentimentelor manifestate de liderii istorici fata de Geoana, constituind la randul sau un fel de replica la metoda care l-a adus pe acesta la carma.

Tineretea sa si - implicit - lipsa de experienta au creat sentimentul ca poate fi manevrat dupa cum ar vrea liderii istorici. Este punctul slab in care este atacat sistematic de Basescu si de repezentantii Puterii. Reactia sa in “chestiunea Geoana” se doreste a fi un raspuns la acest tip de perceptie. Aroganta pe care a afisat-o are menirea sa dea, intr-o speta controversabila, masura propriei puteri. Iar ca sa convinga, trebuie sa dovedeasca ca are taria de a trece peste opinia impartasita de Iliescu si Nastase, eliminandu-l pe Geoana din structuri. Argumentul sau: Geoana nu apartine formatiunii, este o creatie externa (remember celebrul fax de la Washington catre Constantinescu), iar functia pe care o detine nu apartine PSD-ului, ci a fost obtinuta in nume personal, printr-o intelegere oculta cu Puterea.

Paguba-n ciuperci - pare sa spuna Ponta, ca raspuns la argumentele celor care considera ca Geoana trebuie menajat de dragul unei functii care ar mai apartine, teoretic cel putin, Opozitiei. Si, chiar daca partidul pe care-l conduce nu prea e in situatia de a-si diminua, numeric, fortele, Ponta e dispus sa faca acest sacrificiu pentru a-si consolida pozitia in partid. Aroganta sa are, deci, un cost.