Punctul pe Y / vineri 11 noiembrie 2011 Nr: 3399

Radiografia spagii

Ce concluzie s-ar putea trage din faptul ca un al nu stiu catelea primar este prins cu ocaua mitei de catre DNA? Din faptul ca in aproape 90 la suta din cazurile facute publice se refera la aranjamente privitoare la acordarea de contracte pentru lucrari platite din bani publici? Ca sunt exceptii? Sau ca mituirile alesilor s-au tranformat intr-o regula?

Stiu foarte bine ca aceste cazuri de coruptie sunt greu de depistat si de dovedit. Si ca ele devin penale doar in cazul in care intre mituitor si mituit intervin divergente legate de suma sau de variate pretentii ulterioare. Majoritatea covarsitoare a situatiilor raman cunoscute doar de catre cei in cauza care, in mod firesc, n-au nici un interes sa le popularizeze. Concluzia care se poate trage usor este aceea ca la nivelul administratiilor locale se practica cea mai intensa si mai diversa campanie de coruptie. Cinstea revine, de regula, hotilor neprinsi. Iar cei prinsi se bazeaza pe tertiplurile avocatesti care-i pot scoate din necaz (nu intamplator, unul dintre cei mai activi - si mai eficienti - aparatori ai coruptilor este profesorul Gheorghita Mateut de la Cluj, specialist in drept penal procesual, ale carei strategii se bazeaza, in principal, pe slaba competenta a procurorilor si pe erorile pe care acestia le fac in cursul cercetarilor).
Ce s-a dovedit la Cluj cred ca se intampla in mai fiecare primarie din tara, la niveluri mai mari sau mai mici, in functie de buget. Nu cred ca exista, practic, licitatie, care sa nu aiba stabilite dinainte castigatorii, daca nu altfel, prin caiete de sarcini care prevad conditii - adesea aberante - ce pot fi indeplinite doar de unul dintre competitori. Forma mitei a inceput, insa, sa se profesionalizeze. Aceasta nu se mai ia in mana, direct, precum la Craiova, in cazul lui Solomon, pentru ca e riscant. Te poti trezi oricand ca pe bancnote scrie cu asa-zisa cerneala simpatica “mita”. Nu. Spaga se ia in forme sofisticate - cum s-a intamplat in cazul senatorului Voicu care-l punea pe mituitor sa plateasca si TVA-ul (culmea tupeului!). Sau ca in cazul lui Apostu, de la Cluj, care prelua banii prin intermediul serviciilor de avocatura pe care, chipurile, le facea sotia sa. Dealtfel, aceasta formula a proliferat, datorita valentelor sale formale: numerosi factori de decizie din domeniul public fac tandem cu neveste avocati, notari sau economisti, ale caror cifre de afaceri si castiguri n-au nici o legatura cu eforturile facute sau cu competenta demonstrata. Un avocat-pereche se poate imbogati doar din procese pierdute. Important este ca veniturile sale sunt “curatate” prin filiera legala a platii impozitului. Desigur, e mult mai convenabil sa iei tot banul, fara sa-l mai imparti cu statul, dar o astfel de “colaborare” te scuteste de surprizele ulterioare. Desi nu intotdeauna...

Episodul de la Cluj ii face pe unii sa creada ca, in sfarsit, procurorii au pus ochii pe politicienii aflati la putere - dovada siragul de primari PDL ce au facut cunostinta in ultima vreme cu arestul. Nu e asa. Cauza este, mai degraba, una statistica: si anume faptul ca primarii PDL au mai multe resurse (de prin fondul de rezerva al dlui Boc) si mai mult aplomb in a dedica contracte, decat cei ai opozitiei.

Retinerea vicepresedintelui CJ si a primarului din Cluj nu evidentiaza altceva decat faptul ca, lucrandu-se in echipa, beneficiile pot fi mai substantiale. Dar si pierderile, cand intra pe fir cine nu trebuie.