Punctul pe Y / joi 10 noiembrie 2011 Nr: 3398

La judecata deontologilor

Cel mai tare ma fascineaza, pe micul ecran, emisiunile in care confrati de a caror compententa nu se mai indoieste nimeni, judeca cu asprime si inalta deontologie, ce e rau in societate.
Un rau major este si Sorin Ovidiu Vantu. Cea de-a treia retinere a sa de catre procurori, a declansat un veritabil val de analize “la sange”. Culmea - majoritatea derulate de oameni care, de-a lungul ultimilor vreo 12 ani, au beneficiat in diverse moduri, de atentia binevoitoare a mogulului si a conturilor sale burdusite cu banii feneistilor. Ii privesc - moderatori ori invitati - si ma gandesc ca nu se vor fi comportat diferit la reuniunile organizate de mogul pentru crema angajatilor sai la Elounda Beach, in Creta, unde se discutau in liniste problemele globale. Probabil ca aveau in veci acelasi patos, cand vestejeau stari de lucruri ce contraveneau democratiei si statului de drept - in viziunea promovata de trustul de presa din care faceau parte.

Risipiti acum, care-ncotro, si-au pastrat vechile reflexe, schimband doar azimutul abordarii.
Imi vine in cap o idee traznita: daca nu cumva, aceiasi deontologi, peste vreun numar de ani, cand se va dovedi, de pilda, ca Patriciu, sau Voiculescu, sau - de ce nu? - Sarbu, au devalizat institutii nevinovate folosindu-le fondurile in scopuri personale, ii vor judeca la fel de aspru si de intransigent, trecand peste amanuntul neconvenabil al faptului ca o parte din acei bani au intrat in buzunarele proprii.

N-as vrea sa se inteleaga ca dintr-un soi de invidie ma refer doar la jurnalistii mercenari. Nicidecum. Pe statele de plata ale lui Vantu, operate de indonezianul sau amic Popa, figurau foarte multe nume cu rezonanta, despre care nu se stia nici la vremea respectiva, cui si cat datoreaza patosul lor in promovarea unor interese.

Despre Sorin Ovidiu Vantu - numai de bine! Omul a facut ce-a stiut si ce a crezut el ca este bine. Pentru el si pentru democratie. Uneori ma intreb care ar fi fost cursul evenimentelor daca schema FNI nu se poticnea la tanc (ajutata fiind, copios, de cei care nu doreau ca el sa-si ia un avant necontrolat). Ma intreb si, daca nu s-ar fi scormonit pe la temelia celor doua bancii infiintate de el, ce s-ar fi intimplat cu acestea in cele din urma. Dar toate aceste intrebari nu au nici un rost. Mi se pare doar curios faptul ca a trebuit sa treaca atata vreme ca sa aflam schema devalizarii Rompetrol Service, care era clara ca lumina zilei. Sa ne miram in fata imaginii hollywoodiene a ranch-ului prahovean al lui Luca, care e acolo, sfidator, de cand a fost inaltat. Sa ne intrebam cum a fost posibil ca toate artificiile financiare din jurul acestei afaceri sa se desfasoare netulburate de nimeni.

Poate ca ancheta de-acum va oferi niste raspunsuri. Pentru care nici macar nu era necesar ca Vantu sa fie bagat “jos”, intr-un loc cu care a inceput deja sa se obisnuiasca.

O singura intrebare ma bazaie ca o musca: daca Vantu statea in banca lui si nu se afisa, iarasi, in scandalul de la “Realitatea” incercand sa arate ca tot el este stapanul si nu Schwarzenberg, ar fi putut evita aceasta noua experienta carcerala?