Punctul pe Y / luni 07 noiembrie 2011 Nr: 3395

Cacealmaua greceasca

Prima reactie la anuntul lui Papandreou a fost una de surpriza. Si nu neplacuta - mai ales pentru cei neimplicati direct. Iata ca grecii au o tresarire de orgoliu, de demnitate. Nu se dau, ca altii, pe mana puternicilor zilei fara a schita vreun gest de impotrivire, chiar daca sunt intr-o situatie disperata.

Numai ca ceea ce parea sa fie orgoliu si demnitate, s-a dovedit o zi dupa, cand premierul - strans cu usa de puterea bicefala europeana - a dat inapoi si a renuntat la consultarea populara, o simpla cacealma.

Gestul era, insa, hazardat din start. El ar fi avut o logica daca era facut inainte ca Europa sa stearga jumatate din datoria monumentala pe care au acumulat-o guvernele ultimelor doua decenii. Atunci da, era momentul ca poporul - beneficiar al tuturor mitelor politice prin care familiile Karamanlis si Papandreou s-au mentinut la putere o atat de lunga vreme - sa decida daca ramane solidar cu politicienii sau ii arunca in groapa cu lei.

Daca lacomia si iresponsabilitatea bancherilor a condus la cea mai grava criza financiara din ultimul secol, tot asa lacomia si setea de putere a politicienilor a facut ca tari ca Grecia sau chiar Italia sa alunece pe toboganul dezastrului economic prin edificiul de minciuna si fictiune pe care l-au construit. Nu este vine poporului grec ca i s-au oferit beneficii necuvenite si nejustificate. Si este de inteles dificultatea de a accepta pierderea acestora. Dar cineva trebuie sa achite nota de plata a acestei enorme fictiuni. Si cine altcineva ar putea sa o faca.

Cacealmaua lui Papandreou se dezvaluie acum cu claritate. El a sperat sa mai traga ceva foloase de pe urma acestei manevre si sa apara in ochii concetatenilor sai ca fiind profund implicat in rezolvarea problemei. A clacat insa in fata atitudinii hotarate a liderilor din tarile care tin in mana haturile comunitatii. Sirul santajelor grecesti - de la amenintarea ca vor trage dupa ei economiile implicate financiar si pana la incertitudinile plasate asupra celei mai importante creatii comunitare - moneda unica - n-au avut alt scop decat sa amane un deznodamant din ce in ce mai inevitabil. Deja, stingerea a jumatate din datorii - care, oricum, n-ar fi putut fi platite niciodata - nu rezolva mare lucru din ecuatie greceasca, dupa cum nici excluderea sa din zona euro nu ar face viata celor ramasi mai usoara. Cacealmaua greceasca atrage insa atentia asupra reversului medaliei unei institutii ce parea harazita succesului definitiv. Uniunea Europeana este o constructie importanta dar care, ca orice constructie are vulnerabilitatile sale. Iar una dintre acestea o constituie tocmai amestecul acesta de responsabilitate si iresponsabilitate de la cel mai inalt nivel din natiunile componente.