Punctul pe Y / vineri 04 noiembrie 2011 Nr: 3394

Basescu - testul de maturitate

O singura data, un presedinte in exercitiu si-a mai sarbatorit aniversarea unei varste rotunde: Ion Iliescu, in 1990. Intamplator, primul presedinte democrat implinea tot 60 de ani - cat implineste astazi Traian Basescu.

Intre cei doi presedinti exista o serie intreaga de deosebiri - principala asemanare constituind-o faptul ca si unul si altul lasa o amprenta puternica asupra fragmentului de istorie contemporana in care si-au exersat calitatile si defectele.

In 1990, la inceput de drum democratic, Ion Iliescu avea in spate o experienta politica - de tip comunist, dar politica - de aproape 40 de ani. Pentru dansul abandonarea “nobilelor idealuri” a constituit o experienta dureroasa, dar profitabila pe fond. Vaccinat impotriva tentatiei totalitare, a parcurs cu rabdare si intelegere drumul plin de hartoape al democratiei incipiente, reusind ca la finele celui de-al treilea mandat, dupa zece ani de exercitiu, sa demonstreze ca are convingeri cu adevarat democratice.

In acelasi an 1990, Traian Basescu nu avea in spate nici un fel de experienta politica. Era un slujbas onest al statului care-si facea datoria, fie ca era pe nava (unde n-avea nevoie de nici un fel de democratie), fie la Amsterdam ori la Constanta.

Politica a inceput sa faca odata ce a fost promovat director general la Ministerul Transporturilor, unde in scurt timp a devenit ministru. Petre Roman, seful sau, i-a intuit calitatile si a facut din el unul dintre principalii sai colaboratori. A intrat in Parlament in 1992, a iesit de buna voie in 1996, pentru a se pune la dispozitia anchetatorilor disparitiei flotei si a revenit in prima linie odata cu victoria Conventiei Democratice. Redevenit ministru, a dat masura calitatilor sale de luptator lichidandu-l, practic, pe Ciorbea si devenind unul dintre colaboratorii preferati ai lui Vasile. Primul examen democratic l-a dat odata candidatura la Primaria Capitalei, functie castigata in extremis ca, dealtfel, toate “concursurile” la care a participat. De aici inainte nu avea sa mai piarda nici o confruntare electorala - de la cea care l-a facut presedinte pana la cea care l-a reconfirmat. Unica sa infrangere a venit din partea celor “322”, care au facut din el si primul presedinte suspendat.

De-a lungul acestui interval, Traian Basescu pare a fi parcurs un drum invers celui al lui Ion Iliescu. Cu fiecare functie, cu fiecare mandat si-a dat in vileag setea de putere si dorinta de a controla tot ce misca in jurul sau, ignorand voit regulile jocului democratic sub pretextul clasic al binelui public. Ultima sa declaratie, referitoare la judecatori, ilustreaza pe deplin filosofia sa: judecatorii sa se gandeasca, inainte de a da sentinte de unde se vor lua bani pentru aplicarea acestora. Cu alte cuvinte, legea e lege doar daca sunt bani. Daca nu, nu…

P.S. Este firesc si de bun simt ca la un eveniment personal de felul acestuia, celui care se afla in cauza sa se i se faca urarea traditionala: La multi ani! Si la mai mult spirit democratic…