Punctul pe Y / joi 03 noiembrie 2011 Nr: 3393

"Gaurile Negre" ale Dezvoltarii

Zilele trecute, ministrul Elena Udrea a mai facut o vizita de lucru, pe la santierele unor baze sportive - intre care bazinele de inot ale Cluburilor Steaua si Dinamo. Este, bineinteles, vorba despre asociatii sportive gestionate de stat - nu ale lui Becali si Borcea. Cu acelasi prilej, blonda ministresa a vorbit si despre viitoarea sala polivalenta care se va inalta pe locul actualului patinoar si pentru care domnia sa crede ca va obtine nu doar o finantare, dar chiar si un contract de exploatare din partea unei mari companii coreene, cu ai caror sefi s-a intalnit dansa cand a fost la Seul, ca sa fie aleasa vicepresedinte al Organizatiei Mondiale de Turism.
Sunt lucruri imbucuratoare si ele se inscriu pe linia unor recente realizari, intre care se numara National Arena si Cluj Arena, stadioane moderne care au costat multe sute de milioane, dar si investitii de genul telecabinei din Valcan sau bazinul de inot de la Campina. Despre acestea din urma s-a vorbit intens: despre prima - ca n-ar duce nicaieri, in varful muntelui gestionat de sotul dnei Ridzi, fosta colega a Elenei Udrea, nefiind nici o amenajare turistica care sa justifice un eventual trafic in caz ca ninge, iar despre a doua ca i s-ar fi pus lacatul a doua zi dupa inaugurare, pe motiv ca primaria nu dispune de fonduri ca sa-i asigure functionarea. Cu siguranta ca dna Udrea nu va putea lua acolo lectii de inot (conform declaratiei sale, ca la cate bazine a “construit” ar trebui sa invete sa inoate) dupa cum, probabil, nici nu va schia la Valcan. Despre gazonul ghinionistului stadion fost 23 August s-a vorbit deja mult, desi mai putin despre costurile sale de exploatare si despre o eventuala solutie manageriala pe care primaria lui Oprescu nu reuseste sa o gaseasca. Din punctul de vedere al costurilor, nici stadionul din urbea premierului Boc nu sta mai bine, desi unii functionari ai primariei au si inceput sa vanda, pe sub mana, accesul la contractele de servicii.

Aflati in plina criza, ne pricopsim cu un program ambitios de edificii si dotari publice pentru care nu dispunem de resursele de exploatare si de intretinere, cu atat mai mari cu cat obiectivele sunt mai ambitioase. Odata inaugurate cu tam-tam, ele devin veritabile “gauri negre” in care vor curge bani cu care s-ar putea face lucruri mai utile momentului pe care-l traversam. Deocamdata, din aceste programe cu care se lauda demnitarii nostri singurii care au de castigat sunt “clientii” de partid care pun mana pe contractele de executie - din care probabil ca vor avea bunul simt sa returneze partea necesara castigarii viitoarelor alegeri.