Punctul pe Y / joi 29 septembrie 2011 Nr: 3372

Circul fotbalistic merge inainte

De multa vreme n-am mai vazut o prestatie atat de jalnica, precum cea a Otelului Galati in meciul de Liga Campionilor cu Benfica Lisabona.

Speriati parca de ce li se intampla, jucatorii lui Dorinel Munteanu - el insusi atat de timorat incat nu mai putea nici sa fluiere cu degetele in gura - aveau o singura idee de joc: calvarul lor sa ia sfarsit inainte sa incaseze prea multe goluri. Portughezii au avut o posesie uimitoare a mingii, parand si ei deconcertati de slaba rezistenta a celor pe care-i avea in fata, dar mai ales in spate. Cu alte cuvinte, campioana Romaniei s-a prezentat ca o echipa de amatori netalentati, aruncata fara voia ei intr-un teren al carui rost nu-l inteleg.

Totusi, Otelul e campioana, intr-o tara care pana in urma cu cativa ani conta in fotbalul european. Ce se intampla?

Raspunsul il putem afla lesne de la DNA, unde Avram si ceilalti „invitati” fac destainuiri jenante asupra filosofiei acestui sport. Otelul a ajuns campioana cum au ajuns mai toate echipele care au castigat competitia interna in ultimii ani. Cate un om de afaceri - fie ca s-a numit Paszkany, fie Bucsaru, fie cine-o mai fi pe la Otelul, in spatele lui Marius Stan - a descoperit formula magica a castigurilor rapide: o anumita suma bagata in achizitia de jucatori straini, o alta rezervata cumpararii de arbitri sau oficiali, cu care se castiga campionatul si se intra in grupele Ligii Campionilor de unde vin apoi vreo 15-20 de milioane fara emotii. Cu banii astia se dezvolta alt business, echipa e lasata de izbeliste, jucatorii sunt vanduti si viata merge inainte. Pana la cei in cauza „malaiul” si-l imparteau „mogulii” celor trei echipe ce mostenisera blazonul de dinainte de revolutie: Steaua, Dinamo si Rapid. Odata ce, insa, altii si-au dat seama cum merg lucrurile, i-au scos din joc si si-au tras ei partea leului. Asa se explica evolutiile extrem de modeste in Europa ale „miracolelor” romanesti, aparute pe firmament din nimic. Si la fel se explica calitatea execrabila a unui campionat in care totul se decide la masa verde - pe sub mana. „Cheia” afacerilor din fotbal o reprezinta arbitrajele si delegarile. Nu intamplator ne aflam in a doua etapa de arestari a sefilor comisiilor de arbitraj, regizorii unui campionat in care aproape nimic nu mai este lasat la voia intamplarii. Deciziile sunt luate de „cooperativa” de care nu pot fi straini nici Mircea Sandu - cel care a creat fraudulos aceasta federatie printr-un regulament ce-i permite sa o lase mostenire urmasilor sai - si nici Mitica Dragomir, care dupa ani lungi de manevre oculte se erijeaza acum in guru impartial.

Circul fotbalului merge insa inainte, pentru ca este folositor politicienilor care, prin intermediul sau, mai pot sa manipuleze masele de naivi ce iubesc un sport ce-i inseala mereu.