Punctul pe Y / luni 26 septembrie 2011 Nr: 3369

Purceaua "Schengen" - moarta in cotet!

Exact in ziua in care delegatia noastra revenea de la Consiliul JAI, de la Bruxelles cu coada intre picioare - punctul de vedere al olandezilor si finlandezilor impunand o amanare sine die a deciziei referitoare la intrarea Romaniei si Bulgariei in Spatiul Schengen, ministrul de Externe (unul dintre pilonii de baza ai acestui proces) isi adresa cu seninatate „felicitari pentru ce-am facut in privinta Schengen”. Adica pentru atragerea fondurilor europene in vederea modernizarii retelei consulare la standardele Uniunii. Cu alte cuvinte - dl Baconschi, la fel ca si dl Igas, si-a „facut temele”. Pe valul acesta de automultumire ma astept sa iasa si dl Igas si sa se felicite calduros pentru atragerea altor fonduri europene, cu care au fost dotati cei din politia de frontiera, ca sa-i depisteze pe imigrantii clandestini - si aici e vorba de tehnica ultraperformanta, cu costuri astronomice, furnizata de celebra EADS, cu care au fost inlocuite binoclurile si cainii dresati, considerati depasiti. Ma duce gandul ca ne-am procopsit in felul acesta cu aceleasi dotari de care dispun grecii, prin frontierele Schengen ale carora trec 90% din imigrantii ilegali ce poposesc in Europa, sau cei 10% care intra prin Italia sau chiar prin Olanda cea nemultumita de altii.

Cu alte cuvinte, privit dinamicului nostru diplomat-ministru, Schengen a fost un succes. O tema exemplar facuta. Doar ca inutila. Si paguboasa! Pentru ca toate cheltuielile (n-au fost aici doar bani europeni!) facute in varf de criza se dovedesc acum profund inutile. Pe fondul actual, ne descurcam minunat cu ce aveam. Nu era nevoie sa ne dotam cu accesorii de lux cu care sa luam fata feluritilor inspectori.

Problema este, insa, alta. Dincolo de tematica tehnica, exista si o alta mai subtila. Ea tine de sensibilizarea partenerilor nostri. Se stia foarte bine ca avem nevoie de unanimitate pentru o decizie favorabila. Se stiau si motivele de nemultumire ale partenerilor dificili - in special de cele ale finlandezilor, cotropiti de tiganii nostri mai ceva ca de diviziile lui Stalin. Nu s-a facut nimic insa pentru a aborda subiectele si a deschide portile de inetelegere pentru rezolvari viitoare. Dl Baconschi, diplomat erudit si multilingv, putea sa faca asta. Nu putea dl Igas, care se descurca cu dificultate si in limba proprie (o declaratie amuzanta, de joi: „voi continua discutiile cu Haga si Helsinki pentru gasirea unui compromis!” Cum? In ce limba? Ca la nici o reuniune internationala nu-si scoate castile de la urechi si nu rostesti vreo vorba!).

Asa cum se intampla mai mereu, ne trezim in ajunul Ignatului ca purceaua interesului nostru e moarta in cotet. De foame: luati cu operatiunea ascutirii cutitelor si cu redactarea meniului, am uitat sa o mai hranim!