Punctul pe Y / miercuri 21 septembrie 2011 Nr: 3366

M - de la Mediu e valabil si la Munca!

Sulfina Barbu, numita mai deunazi ministru al Muncii (etcetera) este cel de-al 6-lea titular al acestui portofoliu de cand puterea portocalie - cunoscuta la debutul sau drept “Alianta D.A.” - a preluat puterea in Romania spre a conduce tara spre cele mai inalte culmi ale traiului bun. Nu intamplator, ministerul care monitorizeaza evolutia acestui indicator, a fost cel mai zguduit de diversele seisme politice.

Cand fostul pesedist Marian Sarbu i-a predat democratului Gheorghe Barbu stafeta, lucrurile pareau ca se indreapta spre standardele europene. Sirul de ajutoare de tot felul, initiate electoral de PSD, a fost continuat intr-o veselie, de nu mai era roman care sa nu beneficieze de asa ceva. Nici macar cutremurul despartirii PNL de PD, din 2007, nu a stopat cursul. Barbu i-a predat stafeta lui Paul Pacuraru, iar acesta, in 2008, a lasat-o in locul sau pe Mariana Campeanu, insa doar pentru cele mai scurt mandat de pana in prezent: mai putin de trei luni.

Revenirea in fruntea ministerului a lui Marian Sarbu a reactivat speranta ca, in fata amenintarilor crizei, se va putea reactiona cu ceva mai mult profesionalism. N-a fost sa fie, pentru ca fragila alianta dintre democrati si social-democrati s-a facut tandari si la lista amatorilor s-a mai adaugat si interimatul inginerului Pogea. Dupa formarea noului Guvern Boc (nu se mai stie exact al catelea), portofoliul buclucas a fost preluat de un specialist - Seitan, care insa avea obiceiul sa vorbeasca mai mult decat trebuie si - mai ales - despre ce nu trebuia - asa incat a fost pus pe lista remanierii din septembrie 2010.

In locul sau a venit un baiat cumsecade, de prin nordul tarii, cunoscut sub numele original de Nelu Ioan (si Botis) care a trudit si el o perioada sa-si imbunatateasca nivelul de trai pe baza de fonduri europene. Prins cu mata-n sacul cu euro, si-a dat demisia, iar la carma Muncii a venit cel mai aerian dintre toti ministri de pana acum: povestitorul Lazaroiu, eliberat cu schepsis de la Cotroceni, cu ceva timp mai inainte.

N-are rost sa mai vorbim acum despre ce traznai a facut sociologul nostru, de si-a ridicat in cap tot partidul din care nu facea parte. Importat este ca postul a devenit din nou vacant si s-a declansat batalia interna intre refuzatii din alte runde. Intre acestia, cu siguranta ca cea mai mai frustrare a incercat-o veterana Sulfina Barbu, cea aruncata la gunoi de Tariceanu si nerecuperata nici la alianta cu PSD si nici la remanierea din 2010. De data aceasta, insa, a castigat partida, chiar daca mediul nu prea are de-a face cu prefectura Muncii. La urma-urmelor, ministrii ar trebui sa fie politici, nici nu li s-ar cere sa aiba habar de domeniu daca au in subordine echipe profesioniste. La noi e insa o “moda” la care nu renunta nimeni: fac pariu ca nici doamna Sulfina, care-si va aduce, pe rand, oamenii cu care a lucrat la Mediu, sa faca politica muncii. M de la Mediu e doar identic cu cel de la Munca.