Bãsescu, aurul Âsi canadieniiOdatã cu implicarea preÂsedintelui în controversata chestiune a RoÂsiei Montana, lucrurile încep sã se clarifice. Dacã pânã acum balanþa disputei dintre susþinãtori Âsi detractorii proiectului pãrea relativ echilibratã, de-acum este limpede cã lucrurile vor evolua în sensul dorit Âsi mult aÂsteptat de compania lui Frank TimiÂs. Pentru cã este evident cã o opinie atât de tranÂsant exprimatã va cântãri decisiv în luarea hotãrârii referitoare la începerea operaþiunilor de exploatare a resurselor aurifere din Apuseni. ÃŽntr-un fel, chestiunea asta pare un reflex întârziat al celebrei dispute „Nu ne vindem þara/O dãm pe nimic!” din primii ani de democraþie. Doar cã acum, mai mult ca atunci, sunt mai evidente interesele care stau în spatele fiecãrei tabere. Realitatea, însã, este cã nici sprijinitorii proiectului nu sunt, cu toþii, plãtiþi de Gold Corporation (în diferite forme Âsi formule) Âsi nici cei care se opun nu sunt cu toþii dezinteresaþi. Poate cã meciul acesta ar mai fi durat mult Âsi bine, dacã nu intervenea criza mondialã. Cea care a fãcut din aur etalonul infailibil al valorii, principalul mijloc de tezaurizare Âsi de asigurare a bogãþiei. Cota aurului a înãlþat Âsi cota proiectului pânã la un nivel în care chiar preÂsedintele, principalul apãrãtor al interesului naþional, sã spunã: e pãcat sã stãm cu fundul pe o asemenea bogãþie Âsi sã rãbdãm de foame! Gold Corporation ne oferã Âsansa sã mâncãm cu linguri de aur: de ce sã o refuzãm? Problema de fond nu este, însã, dacã sã dãm drumul exploatãrii sau sã pãstrãm zona intactã, ca piesã de muzeu. Problema stã, odatã, în preþul corect al tranziþiei (care a rãmas cel de dinainte de crizã Âsi de creÂsterea valorii aurului) Âsi asigurarea condiþiilor ecologice de exploatare. Acestea sunt aspectele asupra cãrora ar trebui sã se concentreze atenþia celor interesaþi. Pentru cã despre ce vom lãsa urmaÂsilor noÂstri este o chestiune amendabilã, atâta timp cât nu suntem siguri cã putem asigura generaþiilor în serviciu condiþiile de care duc lipsã. Munþii noÂstri aur poartã… vorba poetului! |