Punctul pe Y / luni 13 august 2001 Nr: 393

Mihai - omul

S-au implinit 400 de ani de la trecerea hotarului de dincolo de viata de catre primul unificator al ̃arilor Romane: Mihai Viteazul. In urma cu patru secole, pe campia de la Goraslau, unde ostile reunite ale lui Mihai si ale generalului Basta il invinsesera pe Bathory, cativa dintre mercenarii generalului au patruns, la ceas de seara, in cortul domnitorului, impuscandu-l si strapungandu-l cu sulitele si halebardele. In ziua urmatoare, cele doua trupe urmau sa se desparta, iar Mihai sa plece spre Fagaras, unde-i era familia. A ramas, pentru vecie, acolo unde l-a surprins destinul. Destinul unui personaj interesant, controversat, care a facut istorie fara sa fie constient de acest lucru. Pentru ca Mihai, cel real, n-a semanat nici pe departe cu eroul filmului lui Nicolaescu. Acesta, daca mai traia, avea toate sansele sa predea cursuri de materialism dialectic la Stefan Gheorghiu. Mihai cel din viata a fost, ca toti cei care populau istoria, un aventurier: nu constiinta nationala l-a indemnat sa se faca domn peste cele trei tari romanesti, ci oportunitatea care i s-a ivit de avea mai multa putere si o baza mai larga de adunat biruri. In epoca, faptul ca in cele trei tari se vorbea aceeasi limba nu era mai interesant decat acela ca bulgarii, rusii si polonezii se puteau intelege si ei. La ora aceea istoria nu lucra cu concepte, ci cu sabii, bani, razbunari, ambitii. Mihai le-a cunoscut si incercat pe toate. Din copilaria sa de odrasla din flori a unei hangite libertine din pitorescul Targ de Floci (caruia nu i s-au pastrat urmele) Mihai nu putea avea modele care sa-l conduca spre idealurile unioniste care au si aparut mai tarziu cu vreun secol si ceva. Voievodul acesta care a stat in scaun ceva mai putin de 8 ani, si-a cumparat de la turci domnia cu banii agonisiti din tot felul de negoturi. I-a invins pe turci intr-o batalie istorica care a avut drept consecinta ocuparea Bucurestilor. A cersit revenirea in scaun pe la curtile imperiale si a fost folosit dupa cum le-a venit bine celor carora li se inchina. Nu sunt un partizan al demitizarii istoriei. Sunt partizanul istoriei care nu are nevoie de mituri falsificatoare. Chiar daca scopul e nobil, el nu scuza mijloacele. Istoria e istorie, mitologia e mitologie. Sa le lasam pe fiecare acolo unde sunt si sa-l privim pe Mihai ca pe un om, cu toate calitatile si defectele omenesti, pe care soarta l-a tarat, poate fara voia lui, printr-un un complex confuz de evenimente carora noi, astazi, le gasim rezonante eroice.