Inca nu reusesc sa inteleg ce a facut sa se precipite in asa hal chestiunea impartelii teritoriale, incat sa riste a rupe fragila alianta care-l mai tine pe Boc la Putere? Sau cum de le-a luat Domnul mintile pedelistilor astfel incat sa creada ca ungurii vor inghiti pe nemestecate galusca otravita a marii regiuni de Centru ce urma sa inglobeze judetele Harghita si Covasna?
Dupa o intalnire cu scantei, precedata de amenintari nevoalate ca vor fi lasati cu caruta in drum, democratii au inchis, pentru moment, subiectul.

Care este, in definitiv, problema? Se ciocnesc, aici, doua categorii de interese. Pe de o parte, preocuparea tot mai fierbinte a PDL-ului fata de tot ceea ce poate sa afecteze, in vreun fel sau altul, succesul la urne din vara-toamna viitoare si gasirea de noi subterfugii care sa alimenteze un eventual spor de voturi. Cum actuala impartire nu pare sa mai aiba rezerva de voturi - distributia influentei partidelor fiind in linii mari stabilizata - unica resursa ar putea sa o constituie lovitura data actualilor baroni locali (chiar daca printre acestia figureaza si cei proprii) si scoaterea lor din dispozitivul viitoarelor alegeri. De aici si precipitarea si simplismul manierei in care a fost abordata problema. Ce nu le place maghiarilor in aceasta formula? In primul rand, nu le place diluarea nucleului dur al celor doua judete exclusive in materia fluida a unei regiuni care modifica raportul de forte dintre unguri si ne-unguri. Asta ar insemna, practic, decesul formatiunii care n-ar mai putea realiza baremul parlamentar. Din contra, ei si-ar dori cu grabire o regiune de Centru mai mica, dar mai densa din punct de vedere etnic, in care celor doua judete buclucase li s-ar adauga Muresul, constituindu-se astfel o veritabila citadela electorala. Este, insa, varianta pe care ardeleanul Boc n-ar putea-o accepta fara sa-si atraga oprobriul urmasilor-urmasilor sai. Pentru ca atunci ar statua ceea ce urmaresc cu indarjire UDMR-istii: instaurarea unui „tinut” autonom in mijlocul tarii, o enclava ce va necesita multiple accese dinspre Europa in care salasluieste tinutul-mama, sau tata. Trocul cu Legea Educatiei nu-i mai multumesc pe Hunor si ai sai, care doresc sa speculeze la maxim momentul de criza prin care trece aliatul majoritar, atat de dependent de votul minoritarilor.

Ce e de facut, vorba marxistului? Probabil ca reimparteala va trebui, cel putin deocamdata, lasata moarta, pana cand se va gasi un prilej mai favorabil, sau care sa nu depinda de santajul aliatilor. Care tare mult si-ar dori sa-si poata atarna palaria in cuiul batut in tocul usii tinutului Har-Cov-Mur.