Punctul pe Y / luni 13 iunie 2011 Nr: 3305

Unica solutie - o aderare Schengen in etape

In timp ce Traian Igas tot repeta ca un copil prost scos la tabla sa rezolve o ecuatie, plina de necunoscute, 'noi am indeplinit conditiile tehnice!', masinaria decizionala isi vede de drumul ei si trece cu nonsalanta pe 'rosul' parlamentului european.

Nici n-au apucat sa sarbatoreasca la Strasbourg, eurodeputatii nostri prezenti (fara Tokes) decizia favorabila a legislativului (in care un mare numar de voturi negative apartineau, culmea, englezilor, care nu fac parte din spatiul Schengen!) ca la Consiliul JAI de la Luxembourg s-a stabilit ca decizia aderarii Romaniei si Bulgariei va fi discutata cat mai curand, de preferinta pana in Septembrie.

Este insa suficient de limpede ca nu va fi o decizie favorabila celor doua tari. Daca acum am intampinat doar opozitia Olandei (ai carei reprezentanti afirma ca Romania nu este un stat de drept! - atunci care este motivul pentru care mai intretin relatii cu aceasta?) este clar ca greul opozitiei vine din partea Germaniei si Frantei, care nu vor renunta usor la un punct de vedere exprimat cu suficienta claritate si nu ne putem astepta la o schimbare de macaz ce ar pune sub semnul intrebarii insesi ratiunile acestei impotriviri.

Mai mult ca oricand se rostesc acum limpede motivele pentru care cei mai influenti europeni nu doresc sa dea securitatea granitelor uniunii pe mainile noastre si ale bulgarilor: crima organizata si coruptia. Desigur, lucrurile nu s-au pus in acest fel in cazul precedentelor etape de aderare. Probabil ca nici pericolul nu era atunci atat de vizibil.

Romania a mizat mult pe aceasta admitere. A facut, cu adevarat, eforturi in aceasta directie si lucrurile incep sa se vada. Granitele noastre parca nu mai sunt „varza”, cum erau pana nu demult. A contribuit la acest lucru si dotarea tehnica corespunzatoare, realizata cu pretul unor eforturi materiale majore. Cel putin din aceasta perspectiva frustrarea noastra este de inteles. Ce nu se intelege, inca, este faptul ca cei aproape patru ani petrecuti de noi in interiorul uniunii au scos in evidenta, mai mult ca oricand, tarele si deficientele pe care le-am adus cu noi si - mai ales - lipsa noastra de decizie in corectarea si inlaturarea lor. Coruptia este, la noi, aproape de la sine inteleasa ca mod de viata. Crima organizata continua sa fie tolerata si se iau masuri doar cand clanurile depasesc masura. Lumea interlopa romaneasca si-a construit retele in toata Europa si alimenteaza in flux continuu piata cu cadre calificate. Lupta cu coruptia ramane la nivelul datului cu batul in balta, doar-doar s-o prinde ceva, iar ce se prinde reuseste deobicei sa scape cu concursul unei justitii care functioneaza dupa principii cel putin stranii. Sunt realitati pe care noi insine le punem cu generozitate la dispozitia mediilor de informare internationale.

Care este solutia, in acest caz? Evident ca formula pe care va trebui sa o acceptam este aceea a unei aderari in etape. O noua monitorizare, a carei durata nu poate fi evaluata. Dar care sa ne oblige sa facem pasii concreti necesari, chiar daca va fi sa mai amanam momentul in care romanii vor putea zburda nestingheriti prin Europa.