D.S.K.
Nu Âstiu dacã povestea în care este implicat Dominique Strauss-Kahn ne-ar fi captivat la fel de mult în absenþa amestecului FMI-ului în viaþa noastrã de fiecare zi. Sunt, însã, aproape douã decenii de când celebra instituþie financiarã a revenit în România, dupã ce fusese gonitã atât de nepoliticos de cãtre un CeauÂsescu extrem de suspicios la condiþiile de orice fel puse în schimbul banilor împrumutaþi. De-a lungul acestor decenii au fost etape acute - în special între 1997 Âsi 2000 în timpul guvernãrii cederiste - în care reprezentanþii FMI au fost percepuþi precum comisarii sovietici de pe vremuri, atotputernici Âsi neîndurãtori. Câþiva dintre înaintaÂsii dlui Franks au intrat chiar Âsi în folclor, ca sã nu mai spunem despre cupletele satirice ale feluritelor grupuri care fãcuserã din ei autentice vedete (Poulsen, Zervoudakis Âsi alþii). Ca Âsi dl Franks, toþi au fost niÂste simpli funcþionari - e drept, de rang înalt - iar misia lor a fost sã se asigure cã ce promit guvernanþii la negocierile pentru banii cu dobândã rezonabilã ai Fondului, se îndeplineÂste. Truda lor cotidianã constã în compararea cifrelor Âsi în semnalarea neconcordanþelor. Nimeni nu cuteazã, cred, sã-i ameninþe pe Bãsescu sau Boc cã dacã nu fac nu Âstiu ce, o sã vadã ei ce li se întâmplã. Unicul lucru care se poate întâmpla este sã se închidã robinetul tranÂselor de împrumut Âsi sã fim nevoiþi sã apelãm la piaþa bancarã, la dobânzi corespunzãtoare riscului de neplatã pe care-l prezintã o economie instabilã Âsi prost condusã. A fost reproÂsat nu odatã faptul cã reþetele FMI nu au avut, cam pe nicãieri, rezultatele scontate. Cã economiile pe care s-a experimentat nu s-au însãnãtoÂsit subit - Âsi se aduce mereu exemplul Argentinei, unde eÂsecul a fost cel mai spectaculos. FMI însã nici nu pretinde cã s-ar afla în posesia unor reþete garantate. Practic, specialiÂstii sãi nu fac altceva decât sã-þi indice cam ce gãuri ale risipei instituþionale ar trebui acoperite ca sã nu se mai scurgã prin ele inflaþia Âsi puterea de cumpãrare. Din punctul lor de vedere lucrurile sunt simple: produceþi mai mult decât cheltuiþi - dacã vã þin balamalele. Dacã nu, cheltuiþi mai puþin decât credeþi cã e nevoie. Economia unei þãri nu este condusã nici de FMI, nici de vreo altã instituþie internaþionalã. Ci de propriul sãu guvern, care se instaleazã în virtutea încrederii electorale a populaþiei. El este cel care decide. Un FMI nu face altceva decât sã dea sfaturi Âsi bani - condiþionat. Revin la D.S.K., Âseful cel mare. A fost de curând pe la noi. Primit cu tot respectul cuvenit unuia dintre cei mai influenti oameni ai momentului cu excepþia Âsefilor statelor celor mai puternice. ÃŽn simbolistica popularã el exprimã atotputernicia banului pe care stã cãlare instituþia pe care o reprezintã. Genul de persoanã ale cãrei decizii pot influenþa, în bines au în rãu, soarta unei naþiuni. Dacã el ar fi zis: nu le mai dau bani românilor, cã Âsi-aÂsa nu Âstiu ce sã facã cu ei! - soarta noastrã s-ar fi schimbat dramatic. N-a zis. Noi l-am privit cu ochi buni, inclusiv prin faptul cã e un european de-al nostru, nu un american care nu Âstie nici unde ne aflãm pe hartã, cã avea Âsanse sã-i dea un brânci nesuferitului de Sarkozy la viitoarele alegeri prezidenþiale Âsi cã era atât de galant cu doamnele. Pentru ca sã se întâmple ce s-a întâmplat. Incredibil! De neexplicat cum o persoanã cu atâtea atu-uri, aflatã atât de sus pe scara socialã, poate sã-Âsi compromitã Âsi trecutul, Âsi prezentul Âsi viitorul printr-un impuls nesãbuit. DSK era însã conÂstient de limitele Âsi vulnerabilitãþile sale, pe care le-a Âsi evocat recent ca pe un soi de premoniþie. ÃŽmplinitã cu vârf Âsi îndesat. |