Punctul pe Y / joi 08 iunie 1995 Nr:

SCURTCIRCUITUL SINDICAL

Cel putin stranie satisfactia asta cu care ne sunt vestite nenorocirile care vor urma nu stiu carei greve sau mars, viziunea de-a dreptul apocaliptica a acestor pedepse abatute asupra unui Executiv vazut ca o cauza a tuturor relelor si din a carui starpire sindicatele cu cei mai aprigi lideri par sa-si fi facut o datorie de onoare. Aceasta greva generala (caci toate se vor generale) a proletarilor cu lefuri medii de jumatate de milion de la REN EL, care ar fi trebuit sa ne lase in intuneric, sa ne deraieze trenurile, sa ne moara cei apropiati pe mesele de operatii mi se pare ilustrativa.
Ca pana la urma totul s-a dovedit un bluf, este altceva si tine, poate, de acea incapacitate funciara a romanului de a duce o treaba pana la capat, in rau sau in bine. Dar tine si de aceasta lupta subterana pentru putere in care feluritele grupari de interese se folosesc din plin de berbecele sindical, ca un surogat electoral, sau de veleitarismul unor lideri ce au nevoie de aceste tensiuni pentru a le folosi ca o trambulina de lansare spre alte demnitati si beneficii. Ca de obicei, sindicalistii de rand se vad manuiti si manati de autorii de slogane populiste fara a mai pricepe nimic din cea ce se intampla cu ei. Scurtcircuitul spectaculos al RENEL-istilor s-a datorat in primul rand unei lipse de bun simt: nu ei erau cei mai indreptatiti sa solicite lefuri cu 50 la suta mai mari, intr-o economie in care este imposibil ca un sector sa mearga mai bine decat ansamblul care merge prost. Inabilitatea acestui demers, rapid si sever sanctionata de negociatorii de profesie de la Palatul Victoria, compromite grav si, poate, iremediabil interesele unor categorii largi, care realmente traiesc de azi pe azi.