Punctul pe Y / vineri 02 iunie 1995 Nr:

SUGRUMAREA FLUIDIZĂRII

Suntem mari specialisti in a face ceea ce trebuie mai tarziu si cu jumatati de masura. Un astfel de lucru il reprezinta fluidizarea traficului auto. Responsabilii din domeniu au asteptat timp de patru ani ca sa ia o masura care se impunea de mult: sa dezvolte cateva sensuri unice importante, care sa permita o anumita descongestionare a circulatiei rutiere. Pe Calea Victoriei - cea mai sensibila artera - s-a revenit, practic, la ceea ce politia revolutionara se simtise datoare sa rastoarne. Dar s-a revenit de o maniera care nu numai ca nu aduce nimic mai bun, dar amplifica bulibaseala la cote greu de imaginat. Dincolo de haosul creat in cele doua piete - Victoriei si Natiunile Unite - de solutii neinspirate si neconforme cu valorile reale de trafic, tot ce se castiga pe cele patru benzi ce aduc coloanele de la Piata Victioriei, se pierde cu varf si indesat pe portiunea de la Palat pana la bd Carol. Parcajele de pe o parte si de pe alta reduc aici accesul la doar doua benzi, iar o serie de stopuri inutile (cum e cel de la Telefoane), fragmenteaza ceea ce mai ramasese. Nu mai vorbesc de aiureala ce rezulta din stradutele de acces pe care s-a pastrat un sens dublu (C.Miile) lipsit de orice sens si de incapacitatea agentilor de circulatie de a reglementa problemele generate la ore de varf de parcarile neautorizate. Calea Victoriei ramane, cel putin deocamdata, un model de cum nu trebuie procedat daca se doreste o fluidizare reala. De stil pompieristic (scuze, domnilor pompieri, dar asa e vorba) si de metoda fara metode.