DE CE CAD MIG-URILEAm ajuns sã întâmpinãm aproape fãrã emoþie fiecare nouã catastrofã aviaticã ce rãreÂste rândurile si asa subþiri ale armatei aerului. MIG-urile cad ca muÂstele, îngropând sub ele vieþi omeneÂsti Âsi aducând nefericirea în rândurile tot mai dese de vãduve si orfani. PrãbuÂsirea aparatelor de luptã în vremuri de pace începe sã fie vãzutã ca o fatalitate împotriva cãreia nici nu mai meritã sã lupþi Âsi suntem informaþi, de fiecare datã, cu un cinism greu de înþeles, cã evenimentele de acest gen se vor mai produce. De ce ? O explicaþie constã în uzura tehnicã a aparatelor. Sunt avioane vechi, pentru ale cãror piese de schimb nu prea mai sunt bani, iar penuria de combustibil a redus dramatic numãrul de ore de zbor ale piloþilor, situaþie ce face ca eroarea umanã sã devinã un asociat de nãdejde a celei tehnice. Neantrenati si dezobiÂsnuiþi de rigorile zborului, piloþii mor cu zile în timp ce Âsefii lor vegheazã grijulii ca rezultatele comisilor de anchetã sã punã rãspunderea în sarcina celor care Âsi aÂsa s-au dus. Mai este, însã, Âsi o altã explicaþie pe care îndrãznesc sã o sugerez cu riscurile de rigoare: nu doar avioanele, dar chiar aviaþia ca armã se aflã într-un vãdit proces de uzurã moralã. Tot mai des constatãm cum carierismul îÂsi dã mâna cu incompetenþa, interesele meschine cu lupta pentru o iluzorie putere, indiferenþa cu lichelismul, þesând o plasã de siguranþã printre ale cãrei ochiuri rare avioanele cad unul dupã altul, nereuÂsind sã mai producã nici mãcar emoþie. |