Punctul pe Y / miercuri 16 august 1995 Nr:

PRO SAU CONTRA GRAFITTI

Discutia care se face cu atat aplomb in jurul campaniei de presa incredintate firmei Grafitti pentru mediatizarea marii privatizari porneste de la o premisa falsa: si anume calitatea - sa-i spunem artistica - a mesajelor vehiculate. Cred ca este extrem de complicat ca intr-o chestiune care nu depaseste nici cu o iota aria subiectivitatii sa stabilesti, cu cat de cata precizie, cat este de bun sau de rau un lucru. Emblema campaniei, ganditorul de la Hamangia, poate fi un simbol genial sau execrabil si, pentru fiecare varianta, se vor gasi argumente irefutabile. Sloganul 'Natiunea inseamna actiune' poate fi, la randul sau, combatut sau imbratisat cu aceeasi fervoare nationalista sau internationalista, iar figurile de stil cu uzina-mireasa si cetatean u l-mi re constituie, la fel de bine, metafore socante sau kitsch-uri ordinare. Cred ca, mai degraba, acestea sunt doar pretexte care vizeaza insatisfactii determinate de rezultatul licitatiei sau de modul in care au fost distribuite cotele de publicitate si mi se pare un lucru trist, pentru ca astfel se duce pe apa sambetei seriozitatea cu care ar trebui sa fie tratata o astfel de chestiune. Advertising-ul are particularitatile lui care nu concorda intotdeauna cu principiile estetice. Amintiti-va de succesul nebun al celui mai idiot clip (cel cu nea Nicu si sticlele de pepsi la kil) sau de totala lipsa de impact a unor veritabile bijuterii ale genului. Cred ca discutia pe marginea aplicarii la subiect a campaniei purtate de Grafitti este mai nimerita Ia ora bilantului, si atunci cu o corectura: va fi greu, aproape imposibil ca o campanie publicitara sa realizeze tot ce n-au realizat o sumedenie de organisme politice si de sinteza. Aici cred ca este adevarata problema.