DEMISIA CALMÃ DE LA S.R.I.Demisia unui înalt funcþionar, precum generalul Victor Marcu, director adjunct al Serviciului Român de Informaþii, nu este un lucru obiÂsnuit în structurile de putere ale României de astãzi. Existã o tendinþã - generatã poate de ideea unei replici la sistemul anterior în care nu exista, practic, decât varianta demiterii brutale a celui care nu mai prezenta încredere sau interes - ca omul aÂsezat într-un scaun sã ajungã a-l considera pe acesta ca pe un drept viager al sãu Âsi sã nu accepte ideea cã cineva ar avea competenþa sã i-l conteste. Este notoriu cazul Floricã, în care fostul comisar general a declanÂsat o campanie naþionalã de proteste în urma punerii sale pe liber, confecþionându-i-se, cu ajutoare deloc dezinteresate, o aurã de victimã a luptei cu corupþia. De aceea liniÂstea Âsi calmul (poate doar aparente) care înconjoarã proaspãta demisie mi se par ciudate. Mi se pare ciudat ca dl Marcu sã-Âsi dea, aÂsa, pe nepusã masã, demisia Âsi, mai mult, nici mãcar sã nu o comenteze. La fel de ciudat este Âsi slabul apetit pentru comentariu al SRI-ului, unde precedentele ieÂsiri din schema de comandã au generat nu puþine valuri Âsi au adus presa în pragul isteriei. Am sentimentul cã de data asta s-a întâmplat ceva mult mai serios Âsi, probabil, mult mai grav si cã formula demisiei nu a fost altceva decât soluþia unei ieÂsiri elegante dintr-o situaþie de crizã, a cãrei gravitate excludea posibilitatea dezbaterii publice. |