DREPTUL LA SUFERINÞÃAtât timp cât suntem în putere Âsi cei din jurul nostru nu au probleme, suntem tentaþi sã ne închipuim cã totul merge bine pe lumea aceasta Âsi cã putem ridica la rangul de catastrofe micile necazuri cotidiene, în jurul cãrora þesem pânza deasã a resentimentelor, a invidiei, a intransigenþei. Abia când soarta loveÂste nemilos, cu adevãrat, ne dãm seama de micimea tribulaþiilor noastre Âsi de lipsa lor de mizã în faþa a ceea ce înseamnã, de fapt, suferinþã. Existã, alãturi de noi, dar atât de rar vãzutã, o lume a disperãrii Âsi a resemnãrii, în care cei desemnaþi de mâna grea a destinului îÂsi urmeazã calea cãtre o Golgotã pavatã cu bunele dar firavele intenþii ale celor care ar avea sã aline durerea. Este lumea spitalelor unde domneÂste, deopotrivã devotamentul Âsi indiferenþa, profesionalismul Âsi superficialitatea, altruismul Âsi meschinãria. O lume în care bolnavii dau totul Âsi primesc ce se poate, o lume în care, pentru nu puþini dintre ei, lipsurile Âsi aproximaþiile adaugã pãtimiri inutile. Vã puteþi imagina faptul cã în majoritatea spitalelor nu veþi gãsi banalele cãrucioare cu care cei lipsiþi de putere sã poatã parcurge interminabilele coridoare ale aÂsezãmintelor noastre spitaliceÂsti, vechi Âsi nefuncþionale, Âsi cã oamenii se târãsc, cum pot, între un cabinet Âsi altul, între un serviciu si altul ? Vã imaginaþi cã nu existã brancarde si cã brancardierii au cam dispãrut din nomenclatoarele medicale? în acest fel oamenii îÂsi exercitã din plin Âsi cu maximã eficienþã un drept necuprins în carta fundamentalã a drepturilor omului: dreptul la suferinþã. La suferinþa inutilã. |