Punctul pe Y / luni 31 iulie 1995 Nr:

GĀNDITORUL DE LA HAMANGIA

Faptul ca pentru campania de mediatizare a marii privatizari a fost ales ca simbol 'Ganditorul de la Hamangia' va stimula fantezia comentatorilor, dar mai ales cea a contestatarilor modalitatii alese pentru trecerea in 'mainile intregului popor' a vreo 30% din avutia nationala. Cineva spunea, chiar, la intalnirea cu presa organizata de agentia Grafitti, ca importanta momentului vine din faptul ca este cea mai mare campanie de privatizare de pana in prezent, lasand deschisa, in mod involuntar, o portita spre ideea ca ar mai putea fi si altele. Or, prima concluzie de tras este ca o alta privatizare trebuie in mod necesar precedata de o noua nationalizare.

Sincer sa fiu, cred ca este greu, aproape imposibil de imaginat o asemenea varianta. Istoria are de data aceasta un curs ireversibil si fara a se pune la baza societatii notiunea de proprietate nu se poate spera intr-un real progres economic. Problema este ca aceeasi mare privatizare ramane, in absenta unui capital real, o fictiune menita sa permita populatiei sa se antreneze 'in orb' pentru un soi de MONOPOLY jucat la scara nationala. 17 milioane de jucatori vor manevra hartii fara sa inteleaga de ce acestea - in ciuda valorii declarate - nu au nici o valoare. Nu stiu daca va reusi campania de mediatizare sa lamureasca acest lucru si am impresia ca nici nu si-l propune. Obiectivul imediat al Guvernului, cel ce-i da bataie de cap dlui Cosea, care devine astfel o intrupare a personajului-mascota, este ca oamenii sa intre in joc si sa ridice, iar apoi sa-si plaseze cupoanele. Fara aceasta miscare de masa, intreaga operatiune este in pericol si se pune sub semnul intrebarii insasi finalitatea unei legi imperfecte, dar votate.