ANTONESCUPeste mai puþin de o lunã se vor împlini 49 de ani de când în Valea Piersicilor de lângã Jilava au rãsunat rafalele plutonului de execuþie care au pus capãt existenþei mareÂsalului Antonescu. Personaj tragic al unuia dintre cele mai dramatice capitole ale istoriei naþionale, mareÂsalul Âsi-a intuit destinul Âsi a mers în întâmpinarea lui cu acea decizie care îi era caracteristicã Âsi care a fãcut ca nimic altceva sã nu prevaleze în faþa noþiunii de patrie Âsi a datoriei de oÂstean. Cu puþinã Âsansã - dar, oare, ce înseamnã Âsansa ? - lucrurile ar fi putut sta altfel. Dacã demersurile de înþelegere cu puterile aliate, începute cu acordul sãu Âsi concretizate în celebra scrisoare a doamnei Kollontai, 'rãtãcitã' în ultimul moment de Grigore Niculescu BuzeÂsti, ar fi fost materializate, poate cã el ar fi fost cel decorat cu ordinul 'Victoria' si considerat a fi autorul scurtãrii conflagraþiei Âsi a salvãrii a sute de mii de vieþi omeneÂsti. Stalin, oricum, ii admirase, aÂsa cum îl respectase Âsi Hitler, în faþa cãruia se impusese cu fermitate. Sorþii Âsi soarta au vrut însã altfel Âsi astãzi, mareÂsalul, pe care conform ultimului sondaj IRSOP, 62 % dintre români refuzã sã-l considere a fi fost ceea ce l-a decretat propaganda comunistã, îÂsi reclamã postum dreptul la o judecatã cinstitã în faþa istoriei. ÂSi la un mormânt creÂstinesc pe care încã nu-l are ... |