Pentru cine ia lucrurile mai la suprafaĂža lor, ideea unui candidat maghiar la PreÂsedinĂžia României, avansatĂŁ de cĂŁtre UDMR, poate fi interpretatĂŁ la modul ÂsugubĂŁĂž ĂŽn care a fost perceputĂŁ, la vremea ei, propunerea liberalĂŁ de candidaturĂŁ a lui Mihai I la tronul republican, ĂŽn '92.

Blocul etnic maghiar poate fi suspectat de orice, numai de neseriozitate Âsi de propensiuni umoristice nu. Ba, din contrĂŁ, aÂs spune cĂŁ ĂŽn spatele fiecĂŁrui gest, al fiecĂŁrui demers s-a aflat o strategie clarĂŁ, urmatĂŁ cu diabolicĂŁ perseverenÞã. Asta mĂŁ face sĂŁ cred cĂŁ Âsi ĂŽn acest caz lucrurile au fost bine gândite, din perspectiva situaĂžiei actuale Âsi a condiĂžiei prezente a partidului ĂŽn arcul politic. DupĂŁ ce ĂŽn '90 membrii Âsi adepĂžii sĂŁi l-au votat pe Câmpeanu, iar ĂŽn '92 pe ConstanĂžinescu, ĂŽntr-un efort opoziĂžionist care s-a dovedit pânĂŁ la urmĂŁ neproductiv, de data aceasta UDMR considerĂŁ cĂŁ are ceva de negociat - Âsi anume procentul sĂŁu constant de 7%. Un candidat propus de formaĂžiunea dlui Marko Bela (ne ĂŽndoim cĂŁ va fi una dintre personalitĂŁĂžile cunoscute Âsi recunoscute ale partidului, ci un 'om nou', care nu va avea nimic de pierdut, ci doar de câÂstigat) va lua, matematic, aceste 7%. Depinde ĂŽnsĂŁ din al cui 'tort' electoral va fi desprinsĂŁ aceastĂŁ felie. Candidatul maghiar nu va ajunge la Cotroceni, dar el va putea determina, ĂŽntr-o mĂŁsurĂŁ considerabilĂŁ, cine va merge acolo. Deci asta este socoteala Âsi sunt sigur cĂŁ preĂžul acestor voturi va putea fi ceea ce n-a obĂžinut pânĂŁ acum partidul pe cĂŁile bĂŁtute ale unei opoziĂžii unite.