A trecut o sãptãmânã de la primele reacþii stârnite de 'balul partenerilor'. Reacþii, în cea mai mare parte a lor, negative, ce ar putea fi sintetizate prin zicala popularã 'þara arde Âsi baba se piaptãnã'. Privite din acest unghi, lucrurile vor apãrea mai totdeauna la fel: tara arde mai mereu.
Mi-amintesc cã în decembrie '91, primul 'Bal de Cristal' a stârnit aceleaÂsi reacþii din partea unor confraþi de presã mai populiÂsti, care vedeau o contradicþie de tipul 'împãrat Âsi proletar' între luxul Âsi eleganþa din saloanele Intercontinentalului Âsi copiii strãzii, înfriguraþi Âsi flãmânzi.
De ce a stârnit resentimente 'Balul' organizat de ministrul Apãrãrii în onoarea parteneriatului pentru pace? Rãspunsul mi se pare foarte simplu: din cauza servilismului Televiziunii. în condiþii normale, Balul rãmânea o manifestare ca oricare alta, ce n-ar fi interesat Âsi afectat decât pe cei implicaþi. Proasta inspiraþie a conducerii TVR de a-l transmite în direct si la o orã de vârf a fãcut un enorm deserviciu înseÂsi ideii de parteneriat - una dintre puþinele care au generat consens politic la noi. Slugãrnicia de care au dat dovadã cei ce Âsi-au închipuit cã în felul acesta vom face 'frumos' în faþa Vestului se trage direct din slugãrnicia cu care pânã mai ieri fãceam frumos în faþa Estului. Nu balul a fost, de fapt, cel care i-a iritat pe telespectatori, ci faptul cã au fost obligaþi - printr-un act gratuit, în fond - sã suporte un lucru care nu-i interesa.
