Punctul pe Y / joi 09 februarie 1995 Nr:

GREVA FOAMEI

Greva foamei a fost o gaselnita de exceptie in lunile agitajeae dupa revolutie cand fiecare isi cauta un orizont ce parea intotdeauna/a fi singurul valabil. Ca mijloc extrem de atingere a unui scop, greva foamei a fost cel mai adesea asociata unor demersuri ce si-au avut originea in faimosul episod al Pietei Universitatii si receptarea publica n-a putut ramane insensibila la banalizarea prin exces. Cineva spunea ca in istoria noastra nimeni nu a murit (inca) pentru ideile sale. Este vorba, bineinteles, despre sacrificiul voluntar, deoarece din cauza ideilor lor au pierit deja prea mjfllti dintre compatriotii nostri. Sa fie dl luga unul dintre candidatii reali la titlwl de martir ? Domnia sa nu este la prima tentativa de acest gen si, evident, clici una nu a fost - slava Domnului - finalizata. Situatia in care a ajuns acum/pare a fi insa grava. Atat de grava incat ma intreb daca nu este o disproportie intre miza reala a gestului si ireparabilul consecintelor. Merita, oare, sa mori pentru ca intr-o functie a fost pus altul decat cel care crezi tu ca trebuie sa fie acolo ? Pe un astfel de principiu, cam 40 la suta din electoratul tarii ar fi trebuit sa se sinucida prin autoinfometare dupa scrutinele din '90 si '92 ... Nu am de gand sa bagatelizez ce se intampla cu dl luga. Cred insa ca domnia sa, ca sindicalist cu stagiu si pretentii, putea gasi forme calificate de lupta pentru idealurile pe care le vrea transpuse in viata. Recurgerea la santajul cu propria viata mi se pare incorect fata de sine si fata de ceilalti.