Punctul pe Y / vineri 10 februarie 1995 Nr:

Privatizarea manegerilor

Unul dintre putinele consensuri care anima societatea romaneasca este si acela privitor la necesitatea privatizarii rapide a acelor zone economice apte sa treaca mai accelerat din mainile neglijente ale statului in cele pricepute ale investitorilor particulari. Pentru incetineala cu care se misca lucrurile, cel mai adesea este acuzat Executivul, sub presupunerea ca teama de eventualele tulburari sociale ce ar insoti valurile masive de disponibilizare a personalului din unitatile ineficiente il face sa priveasca cu reticenta declansarea marii operatiuni.

Probabil ca, intr-o anumita masura, lucrurile chiar asa si stau. Devine, insa, tot mai evident faptul ca zona majora de blocaj se afla la nivelul de decizie al intreprinderilor, unde managerii in functie nu vad cu ochi buni schimbarea care, pe de o parte, i-ar desprinde de 'tata' salvatoare a bugetului, la care apeleaza ori de cate ori lucrurile merg prost, iar pe de alta le-ar periclita pozitiile si privilegiile, in momentul in care structura capitalului i-ar lipsi de dreptul de decizie. Este o intreaga categorie de persoane nedesprinse de vechile mentalitati si deloc doritoare de a se racorda altora noi, carora statu-quo-ul le asigura o situatie din care trag vartos toate beneficiile personale posibile, indiferenti la riscul prabusirii in haos.

Cred, de aceea, ca inaintea privatizarii propriu-zise, trebuie cautate parghiile ce pot da accesul spre functiile de manageri acelor oameni care sunt in stare sa duca operatiunea mai departe. Privatizarea managerilor mi se pare o operatiune prioritara si fundamentala.