Intr-un parc central din Buenos Aires troneaza o placuta pe care scrie: 'Aceasta zona verde se afla in grija dumneavoastra si a Bancii noastre'. Sediul Bancii, unadjfftre cele mai importante ale Argentinei, se afla la doi pasi, peste drum.

Imi amintesc ca astfel da initiative au functionat, sporadic, si pe la noi. Ele s-au bazat pe un element fragil: bunavointa si elanul unor oameni si institutii. Lar un moment dat, daca nu ma insel, Liceul 'Lazar' preluase spre ingrijire o portiune din Cismigiu, actiune desfasurata cu zel cateva zile si apoi abandonata. Nu este singurul caz si el subliniaza impasul grav in care se afla orasul nostru in materie de curatenie si amenajare a locurilor publice. Curiozitatea m-a indemnat sa ma interesez mai indeaproape si sa aflu ca banca despre care vorbeam angajeaza oameni si mijloace pentru intretinerea parcului, verificand atent modul in care se efectueaza aceasta activitate. Municipalitatea - degrevata, in acest fel, de o obligatie costisitoare - acorda respectivei banci o scutire de taxe echivalenta cu costul intretinerii parcului. De castigat, castiga toata lumea: municipalitatea (scapata de o grija), banca (degrevata de o parte a taxelor), persoanele angajate (multumite a fi gasit un loc de munca).

Cred ca este una dintre formele care ar putea aduce un spor de eficienta grijilor cotidiene pe care le infrunta municipalitatea in locul unor taxe greu de incasat si care, datorita complicatiilor birocratice, ajung rar acolo unde este nevoie de ele, implicarea in gospodarirea orasului a contribuabililor importanti care, in acest fel, isi pot proiecta si o imagine pozitiva in constiinta publica. Scutirea de taxe va insemna nu mai putini bani in bugetul public, ci mai putine griji pentru aparatul atat de subdimensionat al treburilor curente.