Punctul pe Y / luni 13 februarie 1995 Nr:

Pluralismul informatiei

Pana in 1989 stiam un lucru clar. Daca cineva este pe urmele noastre, daca ne spioneaza prin gaura cheii sau ne trage vecinii de limba, acel cineva nu poate fi decat in slujba odioasei institutii si ca in capul cuiva de acolo exista temerea ca modul cum gandesti tu, cum te porti poate atenta la linistea odiosului si a sistemului facut sa-i serveasca drept justificare colectiva a megalomaniei si paranoiei de familie. Informatia obtinuta pe cai neortodoxe era sabia lui Damocles ce atarna deasupra capetelor noastre, poate nu indeajuns de plecate.

Dupa revolutie, informatia s-a diversificat si s-a pluralizat. Ea nu mai este apanajul unei singure - sau a doua-trei - institutii abilitate prin lege sa vegheze la respectarea Constitutiei. Ea a devenit un instrument major in mana oricarui politician sau potentat cu ambitii de marire. Dincolo de serviciile recunoscute functioneaza o droaie de alte organisme private sau de grup. Este aproape imposibil sa stii a cui e 'coada' care se tine dupa tine, ce ureche iti asculta convorbirile telefonice, a cui mana e cea care-ti rascoleste prin rufele murdare din cosul din baie. Nu mai stii pe cine a deranjat punctul tau de vedere si ce interpretare i se da acolo: acolo unde poate fi 'grupa' de informatii a unui partid politic (inscris sau nu la tribunal), a unei firme cu interese majore in viata economica, a cine stie carei echipe de profesionisti nostalgici ramasi fara angajamente sau pur si simplu a unei institutii al carei sef se socoteste mai egal decat altii. 'Pluralismul' informatiei, ce prolifereaza necontrolat, imi apare ca unul dintre pericolele majore cu care se confrunta juna noastra democratie.