Punctul pe Y / luni 16 ianuarie 1995 Nr:

Procesul autoturismelor

Intr-o tara iesita din epoca istorica in care detinerea unui autoturism Dacia reprezenta, practic, suprema realizare de ordin material, ceea ce s-a intamplat dupa decembrie '89 in acest plan capata conotatii majore. Eforturile celor care se straduiau sa biruie un stat inca atotputernic in confruntarile perioadei cu principiile democratice, ajung sa aiba un aer donquijotesc ce starneste mai degraba zambete condescendente decat sentimentul suportului moral. Dintre miile - poate sutele de mii - de oameni pe care botezul economiei de piata i-a surprins in posesia unui petec de hartie pe care scrie ca o data si o data urmau sa ajunga la rand pentru a-si lua in primire masina pentru care au economisit la sange ani la rand, unii mai spera inca sa le fie facuta dreptate. Un vis frumos, dar un vis, pentru ca in chiar situatia in care justitia s-ar dovedi cu adevarat independenta si lucida, dandu-le dreptate, posibilitatile materiale ale succesorilor administratiei comuniste sunt apropiate de zero.

Sa nu uitam ca posesorii de inscrieri pentru cumpararea de autoturisme au fost primele victime ale liberalizarii preturilor, neoferindu-li-se nici o compensatie pentru ceea ce pierdeau dintr-un foc. De aceea ma gandesc ca, alaturi de alte reparatii necesare, ei ar trebui sa faca obiectul atentiei legislativului, printr-o masura care sa le confere un minim de rezonabilitate. Nu uitati ca banii cu care in '89 se putea lua un autoturism, astazi nu mai ajung nici pentru o pereche de ghete.