Punctul pe Y / Wednesday 14 December 1994 Nr:

O marlanie tipic romaneasca

Pe orice aeroport din lume, fie ca e vorba de America, fie ca e vorba de Africa, pentru carucioarele de transport al bagajelor nu se plateste nici o taxa. Este un serviciu pe care companiile aviatice il pun la dispozitia publicului, gratuit, compensandu-l prin publicitatea facuta pe carucioare sau prin alte metode. La Bucuresti - Otopeni, prima poarta si cartea de vizita a celei mai originale dintre tranzitiile acestui secol, un carucior te costa 2.000 de lei. Vii din Alaska si n-ai bani romanesti la tine, treaba ta. Un baiat voinic din personalul aeroportului pentru asta e platit: sa vegheze ca nu cumva vreun calator-infractor sa puna mana pe carucior fara sa o bage mai intai in buzunar.

Este o marlanie tipic romaneasca, din categoria celor pe care ne place sa le etalam, mai ales cand nu e cazul. Aeroportul Otopeni a fost - si a ramas - terenul de predilectie al acestui sport. Aici esti in continuare vanat de taximetristi hrapareti, la ale caror manifestari suburbane toata lumea inchide ochii (probabil cu interes), in loc sa se organizeze un sistem de transport civilizat. Aici iti cari bagajele peste garduri pana in parcare, pentru ca masinile n-au acces la peronul de sosiri. Aici...

Ce folos ca fata aeroportului se mai schimba, daca mitocanii raman?