Punctul pe Y / miercuri 12 octombrie 1994 Nr:

Ridicarea sanctiunilor

Istoria a dovedit ca embargourile au o eficienta limitata si ca foarte adesea ele lovesc altundeva decat se intentioneaza. Cum este, de pilda, cazul embargourilor instituite impotriva Irakului si Iugoslaviei, care au insemnat un adevarat dezastru pentru noi, romanii, legati si de unii si de altii prin creante sau cooperari. La fel de valabila mi se pare teoria si in cazul altor tipuri de embargou: ca cele instituite sub forma de sanctiuni de Presedintie, impotriva unor gazete la care au fost constatate incalcari ale deontologiei. Din pacate, buna credinta nu constituie - inca - un element definitoriu al relatiei ziaristului cu realitatea. Ea nu poate fi instituita pe cai birocratice si ramane, exclusiv, apanajul constiintei profesionistilor din presa. Instituirea de sanctiuni nu cred ca a afectat prea tare publicatiile, care n-au intarziat sa-si faca din aceasta un titlu de glorie. A afectat insa cititorul obisnuit, care n-a mai inteles mare lucru din mecanismul democratic in care se incadreaza si relatiile presei cu puterea. Ridicarea sanctiunilor prezidentiale reprezinta un pas necesar spre restabilirea unui echilibru natural: relatarile incorecte sau tendentioase pot fi sanctionate de catre o singura autoritate - cea a cititorului-cumparator.