Punctul pe Y / luni 03 octombrie 1994 Nr:

Inaltarea si caderea la romani

Intamplarea cu Airbusul 'Transilvania' al companiei TAROM, care era sa cada deasupra Parisului, a trezit o vie emotie in publicul romanesc. Performanta pilotului Adrian Buga, de a redresa in ultimul moment uriasa masinarie de zbor si de a salva o suta de vieti care au trecut prin purgatoriul celor 30 de secunde de cadere libera (o eternitate), a fost rapid catalogata drept eroism si cerneala elogiilor a curs in valuri. Pana in momentul in care au inceput sa-si faca loc ghimpii indoielilor: nu cumva situatia la care s-a ajuns se datora aceluiasi pilot? Nu cumva nepriceperea lui a pus in pericol toate acele vieti? Ba, unii au inceput chiar sa dea drept sigur acest lucru si am sentimentul ca, dupa aceasta inaltare in slavile eroismului, va urma, metodic, cufundarea in haurile acuzelor. Sa nu ne miram. Este un sindrom tipic, la noi la romani, sindrom care a debutat atat de sugestiv cu Revolutia insasi. Nu la fel, oare, ne-am inaltat pe valurile entuziasmului, pentru a ne prabusi apoi in haurile indoielii si ale acuzelor? Nu stiu - si nici nu mai intereseaza acum - daca Adrian Buga a gresit. Important este ca pilotul a reusit sa salveze tot ce parea definitiv pierdut, intr-un dramatic ultim moment. Pentru aceasta performanta el isi merita o recunostinta pe care nu putem sa Ie-o acordam atator alti 'piloti' ai unei tranzitii duse, nu o data, pana in pragul catastrofei.