La fel ca si aderarea la Spatiul Schengen, aderarea la Zona Euro este plina de imprevizibil. La 1 Martie anul acesta ar fi trebuit sa ne facem intrarea triumfala in spatiul comun european, datorita faptului ca am indeplinit la milimentru conditiile tehnice.

Niste parlite de conditii etice ne-au jucat, insa festa: frantuzii si nemtii se indoiesc foarte tare de faptul ca vamesii si politistii nostri de frontiera ar fi atat de incoruptibili pe cat pretindem noi si se tem ca pe la portile noastre isi vor face vad cotrabandistii si teroristii dornici sa ajunga mai repede - si mai ieftin- in Occidentul dupa care tanjesc. Si, uite- asa, 1 Martie care ar fi trebuit sa devina 1 Mai, se indeparteaza in ceata estimarilor si, cu toata otararea lui Basescu, nu se intrevede mai devreme de 2012.
La fel ca si cu zona Euro. De ani de zile Mugur Isarescu ne indoctrineaza cu ideea ca trebuie sa fim al naibii de atenti cand intram in jocul asta si ca nici BNR-ul si nici economia nationala nu vedeau un termen mai realist decat 2014 (care, initial, pe cand duduia economia, se prezenta sub forma unui atractiv 2012. Si uite ca Programul de Convergenta al Romaniei pentru perioada 2012- 2015, gata sa fie transmis la Bruxelles, nu mai sufla niciun cuvintel despre inlocuirea monedei nationale cu atotputernicul euro. Intr-o declaratie facuta de nevoie, premierul Boc a incercat sa indulceasca pilula, asigurandu-i pe romani ca Executivul cugeta adanc si serios asupra oportunitatii 'amanarii' datei de aderare. Se va medita pana la sfarsitul lui Aprilie, care este colea, si ceva ma face sa banuiesc ca hotararea care se va lua\care este deja luata, este ca trebuie sa avem putintica rabdare, pentru ca altele sunt cestiunile arzatoare la ordinea zilei.

Rezon, coana Joitico!