Punctul pe Y / marți 19 aprilie 2011 Nr: 3269

"Parteneriatul" lui Basescu

Niciodata, in scurta istorie a democratiei romanesti, nu a mai fost inregistrata o interventie atat de brutala si ...intr-un mecanism electoral, ca cea a presedintelui Basescu in procesul de selectie a celui care urmeaza sa fie viitorul presedinte al partidului care are, deasupra acestuia, un presedinte permanent. Lasam la o parte gogorita cu echidistanta politica a sefului tarii - doar Iliescu mai credea, cat de cat in ea - si ne rezumam la declaratiile facute la Covasna, in timpul sau liber, de Traian Basescu: partidul n-are nevoie de „caprarii” si „n-am de gand sa-mi schimb partenerul din 2004”. In special ultima este cea care clarifica aproape definitiv lucrurile: am plecat la drum cu Boc, n-am de gand sa-l continui cu Blaga. Chiar daca voi, pedelistii de rand, traiti cu iluzia ca in 14 Mai vor fi alegeri libere si corecte! Partidul n-are nevoie de „caprarii” autoritare, de tipul fostului ministru de Interne, ci de un baiat bun si ascultator, cum a dovedit in permanenta ca este micul Boc.

Ce-ar mai fi de spus la o asemenea situatie? Ca putinii pedelisti ramasi in tabara lui Blaga (cei „orientati” au facut manevra de „intoarcere a armelor” cu iuteala) isi pot lua adio de la viitorul lor politic. Si Preda si Boureanu si cati vor mai fi (pana si Berceanu) vor trece pe linie moarta, in timp ce aceia care si-au declarat solmen sustinerea vor participa la imparteala functiilor pe urmatorii patru ani. Prin ultimatumul sau - caci despre asa ceva a fost vorba la Covasna - Basescu s-a debarasat si de cei cativa cartitori care mai mereu aveau ceva de comentat lamurind, practic, eventualele neintelegeri sau suspiciuni legate de jocul pe care-l face el insusi.
De ce Boc si nu Blaga? Amandoi sunt colaboratori de lunga durata, fac parte din nucleul pedelist care in urma cu zece ani l-a alungat de la conducere pe fondatorul Petre Roman. Optiunea lui Basescu nu este doar una pragmatica. Ea tine de structura sa intima, care este aceea a unui personaj autoritar, cu tendinte dictatoriale, dezvoltate pe vasul in care lua decizii ce nu puteau fi contestate fara riscul aruncarii peste bord a „rasculatilor”. Iar Boc este candidatul ideal al unui asemenea tip de parteneriat: docil, fara personalitate, mereu dispus sa-si asume ultima varianta de discurs ce-i este livrata, fara a avea vreo emotie ca ieri directia a fost cu totul contrara. Boc este tipul clasic de ostas care nu misca in front si executa cu sarg si cele mai absurde comenzi. Blaga este dintr-un aluat cu totul diferit. A demonstrat, de-a lungul timpului, cu masura impusa de „regulamentul intern”, ca nu este dispus la orice concesie si ca are prostul obicei de a filtra prin propria sa judecata comenzile. A demisionat cu demnitate atunci cand a fost pus intr-o situatie care nu se potrivea cu propria sa evaluare si pare, in continuare, omul dispus sa spuna „Nu”. Ceea ce pentru Basescu este inacceptabil. El nu poate fi „partener” cu un asemenea personaj!

Cursul evenimentelor de acum pana in 14 Mai pare lin, partidul indreptandu-se spre o realegere festiva a omului care a castigat toate bataliile electorale, dar a pierdut razboiul cu guvernatii. Triumful bine sprijinit al lui Boc poate fi unul a la Pirrhus, pe fondul pierderii continue de teren in increderea populatiei fata de capacitatea partidului administrat (totusi!) de Traian Basescu, de a conduce coerent si eficient o tara pe care a manat-o consecvent spre degringolada.