Punctul pe Y / miercuri 13 aprilie 2011 Nr: 3265

Un presedinte pentru linistea PRESEDINTELUI

Daca alegerile din PDL s-ar fi tinut inaintea - sau in absenta - anuntului lui Traian Basescu de sustinere, soarta lui Emil Boc ar fi fost pecetluita. Deja in jurul sau se facuse loc gol si majoritatea pariurilor se indreptau spre Blaga, al carui gest de sfidare („Ma angajez in alegeri ca sa-i blochez pe cei neaveniti” - citat aproximativ) placuse majoritatii democrate, satule de prestatia nesigura si incoerenta a premierului. Numai ca sfidarea nu i-a picat bine „marelui frate” de la Cotroceni care, dupa avertismentul adresat celor care nu-si pot stapani „setea de putere”, a plusat cu binecuvantarea - acordata in direct si la o ora de varf celui mai ascultator dintre subordonatii sai.

Evident ca aceasta succesiune de evenimente transforma operatiunea de depunere a candidaturilor, de luni, intr-o simpla formalitate. Cel putin din ravna de care au dat dovada membrii de rang inalt ai partidului, dotate cu cea mai mare cantitate de servilism. Acestia au facut un „zid” in jurul celui de care se saturasera pana peste cap, mai ieri, dornici ca entuziasmul sa le fie vazut si receptat pana la cel mai inalt nivel. In aceste conditii Blaga, cu putinii sai partizani ramasi, a facut figura trista, de Don Quijote, gata sa se lupte cu moara de vant a partidului in care sufla viguros insusi seful cel mare.

Asa cum a rejectat demersul reformator al „bandei celor trei” (Macovei-Preda-Voiculescu), partidul a inlaturat si ideea schimbarii la varf. Rau cu Boc, dar mai rau fara el - se vor fi gandit toti cu care au mancat o paine alba in vremea guvernarii, in care micul premier a avut mana libera sa imparta beneficii celor credinciosi.

Traian Basescu nu a putut sa riste sa lase lucrurile la voia intamplarii, situatie in care Blaga, tip cu mai multa demnitate si vointa decat actualul sef d epartid ar fi putut sa scoata formatiunea de sub controlul prezidential si sa incerce sa joace pe o partitura proprie. Este lucrul pe care titularul de la Cotroceni il detesta cel mai mult, cosmarele sale fiind in continuare legate de experienta cu Tariceanu. Fara un slujbas zelos, care sa-i tina la dispozitie comenzile „jucariei”, Basescu s-ar trezi complet dezarmat in fata unei opozitii tot mai agresive si tot mai justificate in demersurile sale. Si, in lipsa de alte argumente, apasa coarda „curajului” si „responsabilitatii” manifestate de premierul care a gestionat perioada cea mai tulbure si mai incoerenta din guvernarile de pana acum.

Cel putin la prima vedere lucrurile par clarificate si rezultatul alegerilor interne din 14 Mai este dinainte stabilit.Boc va pastra sefia partidului, ca o consolare pentru renuntarea la serviciile sale guvernamentale, iar Blaga si putinii sai prieteni vor alege calea bejeniei. Poate spre alte partide. Singura pata de culoare o ofera candidatura comic-fantezista a fostului ministru „Pleasca”, un moment de caraghioslac si de lipsa de adecvare la mediul in care a fost introdus cu de-a sila, pentru meritele(controversate) ale parintelui sau.