Martirizarea dlui SeverinNu este prima datã când se încearcã martirizarea dlui Adrian Severin. Prima datã, jurnaliÂsti lipsiþi de principii etice - la fel ca Âsi cei de la Sunday Times, doar cã vorbitori de românã - i-au întins o capcanã cerându-i pãrerea în legãturã cu modul defectuos în care guvernarea de atunci - din care dl Severin nu mai fãcea parte, el aflându-se într-o opoziþie activã - distribuia cantitãþile de hidrogen Âsi oxigen în apa potabilã livratã cetãþenilor ca fiind naturalã Âsi regulamentarã. Fãrã sã fie chimist, instinctul sãu de animal politic i-a spus însã cã ceva e în neregulã - Âsi chiar era: toate analizele efectuate arãtau cã se punea de douã ori mai puþin oxigen decât hidrogen în lichidul de la robinete, ceea ce a Âsi atras criticile sale severe. Tot presa duÂsmãnoasã se aflã Âsi la originea debarcãrii sale din funcþia de ministru de Externe, tocmai când înregistrase un succes notabil cerând iertare Germaniei pentru deportarea etnicilor saÂsi Âsi Âsvabi în Siberia, lucru primit cu mare satisfacþie de administraþia de atunci a Republicii Federale. ÃŽncurajat, dl Severin era pe punctul de a adresa un mesaj asemãnãtor Italiei, pentru neplãcerile cauzate populaþiei romane de cãtre etnicii daci, în timpul celo r douã rãzboaie purtate în timpul împãratului Traian. Numai cã a intervenit acel interviu în care dl Severin afirma ceea ce era de notorietate: cã vreo câþiva politicieni Âsi jurnaliÂsti se aflau în soldea unor puteri strãine. Dacã politicienii l-au mai iertat, n-a avut parte de un tratament asemãnãtor din partea jurnaliÂstilor cu musca pe cãciulã care au fãcut o campanie îndârjitã pânã când Emil Constantinescu a fost nevoit sã-l concedieze, nu înainte de a-i solicita lista respectivã, rãmasã pânã astãzi în fiÂsetul fostului preÂsedinte. Campania împotriva dlui Severin nu s-a oprit aici: niÂste neisprãviþi de tabloidiÂsti de la un ziar englezesc i-au înscenat un interviu în care, chipurile, el s-ar fi oferit sã facã lobby pe bani pentru o firmã-fantomã. Inregistrãrile prezentate de jurnaliÂsti poartã de la o poÂstã amprenta falsului grosolan, ele putând fi comparate cu celebra plastografie a scatoalcei prezidenþiale de la PloieÂsti (ruÂsine, Dinu Patriciu!). Nu este nici o dificultate ca dl Severin sã demonstreze nu doar cã vocea din imprimare nu-i aparþine, dar cã aceasta are un accent ciudat, ce nu poate fi regãsit în exprimarea sa curentã. Mai mult, banii pe care pretind englezii cã i-ar fi dat, nu se regãsesc în declaraþia de avere, ceea ce demonstreazã clar cã n-au existat. Ba se mai vorbeÂste acolo Âsi de o colaborare cu dl Bodu, ori se Âstie cã aÂsa ceva n-ar fi posibil între un social-democrat Âsi un popular ordinar. AÂsa încât dl Severin va cere colegilor sãi de la Bruxelles sã pedepseascã cu toatã asprimea încercarea acelor mizerabili de a arunca o umbrã de suspiciune asupra întregului for parlamentar european. AÂsa ceva nu poate fi tolerat. Concluzia trasã de dl Severin este, pe cât de drasticã, pe atât de adevãratã: „S-a dorit sã se scape de un om incomod.” Au dorit-o Âsi alþii, dar n-au reuÂsit. N-or sã reuÂseascã nici acum! |