Una dintre marile performante inregistrate de Guvernul Boc este aceea de a recurs pentru a 11-a oara la procedura asumarii responsabilitatii guvernamentale pentru a putea adopta o lege organica. Adica mai mult decat toate guvernele anterioare luate la un loc. O operatiune cu caracter exceptional a fost introdusa, deci, in categoria celor curente.

Explicatia este simpla: fragila majoritate de care dispune Executivul nu ii permite sa urmeze calea legala, parlamentara. Si atunci, este preferata acea solutie care implica un risc considerabil: de a crea o portita spre anularea nu doar a reglementarii in sine ci si a consecintelor sale imediate. De ce insista, totusi, Boc in aceasta directie?

Primul raspuns, cel mai comod, este ca ar fi cerinte externe - europene sau mondial-financiare. Al doilea - ca intregul mecanism social este pe cale de a intra in colaps in conditiile in care una sau mai multe dintre componentele reformiste intarzie sa functioneze.

Probabil ca dintre toate cele 11 reglementari fortate de Guvern, Codul Muncii este cea mai importanta. Evolutia societatii din ultimii ani si, mai ales, consecintele crizei economice, au evidentiat o tot mai pronuntata neadaptare a legislatiei la realitatea prezenta. Prefacerile prin care a trecut si trece piata muncii sunt mari.

Modelul clasic, de tip 'penitenciar' nu mai este valabil decat in foarte mica masura. Formele de prestare a muncii s-au diversificat, iar optiunile s-au multiplicat. Munca temporara sau part-time este tot mai prezenta in viata oamenilor, iar angajatorul universal - statul - a facut loc unei sumedenii de antreprenori cu posibilitati diferite. Este mai mult decat necesar ca legislatia sa nu ramana in loc devenind o piedica in calea revirimentului economic. Premierul zice bine ca noul cod are ca scop crearea de noi locuri de munca dar face o mare eroare daca isi inchipuie ca e suficient, locurile de munca le creaza in primul rand capitalul si investitiile, capitole pentru care Executivul nu are inca solutii.

Ar fi de discutat de ce se opun cu atata indarjire si sindicatele, si unele patronate si partidele din afara arcului Puterii. Sindicatele isi vad periclitate buna parte din privilegiile pe care le-au dobandit pe seama slabicinilor statului. Opozitia, din principu. Unele patronate pentru ca altele sunt de acord. Aspectul cel mai important il constituie, insa, interesele colaterale ale initiatorului. Caci asa ceva exista, si este foarte concret. Este vorba de oportunitatea pe care puterea actuala si-o creaza pentru a elimina din aministratie personalul indezirabil, mostenit si de a-l inlocui - consolidanu-l pe termen lung, cu cel fidel. Lucru pe care, in conditiile actualelor prevederi nu prea poate sa-l faca - vezi doar situatia celor trei randuri de sefi de deconcentrate!