Punctul pe Y / miercuri 23 februarie 2011 Nr: 3232

Bercea Mondialu si Traian Nationalu

Se face mare caz pe seama relatiei dintre liderul interlop Bercea Mondialu si presedintele Basescu, inclusiv fratele „nepersoana publica”. Atacat direct de presa neceremonioasa, seful statului a gasit argumentul suprem , in ce-l priveste pe fratele Mircea: nu e persoana publica - adica n-are functie la stat sau in partid - deci poate sa faca ce vrea. Cat despre sine insusi si paranghelia la care doamna Maria a fost dotata cu o salba din trezoreria rroma, n-a suflat nici un cuvintel. A tinut doar sa sublinieze ca relatia instituita prin botez nu i-a ajutat la nimic interlopului care a fost arestat in ciuda statutului de fin al fratelui presedintelui.

Multi vor fi satisfacuti de aceste explicatii. Mai ales cei care vad in actiunile de presa neprietenoase mana lunga a adversarilor politici si nu spiritul justitiar care trebuie sa anime existenta „cainelui de paza” al democratiei. Exista, desigur, o diferenta intre actiunile celor doi frati: in timp ce Mircea s-a incuscrit cu Bercea, creand o legatura pe viata, Traian doar a dansat cu acesta, la o petrecere, ceea ce poate fi interpretat cel mult ca un act de politete fata de niste gazde mai mult sau mai putin intamplatoare. De ce se regaseste Bercea in aceste doua paliere?

Foarte simplu, mai ales pentru cei care cunosc subtilitatile relatiilor sociale. Sunt sigur ca daca Bercea s-ar fi dus la Cotroceni sa-i ceara presedintelui o protectie sau un sprijin, in virtutea banutului de aur agatat la gatul primei doamne, ar fi fost dat afara in suturi de catre baietii de la SPP. Smecheria genetica a lui Bercea a pus insa in functiune un mecanism complex: acela al impresiei publice. Adica, vezi bine, cine sunt eu: presedintele vine la mine, eu ii fac cadouri, cu frate-sau ma pup si-i zic saru-mana nasule, deci sunt unul de-ai lor! Cum sa nu-mi faci tu, primar, contractul pe care ti-l pun pe masa sau cum sa te iei tu, procuror, de mine, cand vezi bine in ce cercuri ma invart?

Populismul are, insa, si el limitele lui de decenta. Nimeni nu are pretentia ca Traian Basescu sa se inchida in turnul de fildes al Cotrocenilor si sa renunte la cele lumesti, doar ca sa nu-i iasa vorbe. Dar, in calitatea pe care o are, da prea des prilej de vorbe, si nu dintre cele mai bune. Cand s-a aflat ca in acelasi avion cu Iliescu s-a urcat Hayssam, in delegatia de oameni de afaceri (onesti, la acea ora), la o data cand sirianul nu mai aparea la fel de onest i-au sarit in cap presa si adversarii politici, mai sa-l linseze. Cand Traian Basescu face acelasi lucru - episodul ar trebui tratat ca unul facand parte din normalitate.

Din pacate, in biografia acestui presedinte atipic isi fac loc tot mai des astfel de episoade care pun intr-o lumina discutabila insasi institutia prezidentiala si capacitatea ocupantului acestei functii de a pastra distanta legala fata de fenomenele anormale care inca mai afecteaza viata noastra publica.

P.S. Este, totusi, o diferenta fata de vremea in care la botezul fiului lui Fane Spoitoru, de la Palatul Parlamentului, se inghesuiau politicieni, procurori, judecatori si politisti cu grade inalte