Traian Basescu se afla in fata celei mai dificile optiuni din intreaga sa cariera politica: sa dea girul unui alt premier, care sa scoata partidul si din rahatul in care le-a cufundat incompetenta lui Boc.

Stie ca n-are mana grozava la premieri. A dat-o-n bara cu Stolojan, care l-a lasat cu pantalonii Aliantei in vine, si cu Tariceanu, care s-a lepadat de tutela si i-a intors-o mitocaneste, cu stramosescul „ba pe-a mamei dv.” Boc a fost prima alegere corecta, din punctul sau de vedere Pentru ca s-a dovedit instrumentul ideal de care personalitatea voluntarista presedintelui avea nevoie. O interfata fara personalitate, apta sa preia si sa transmita cele mai contradictorii decizii. Boc a fost, in acelasi timp si paratraznetul care a preluat majoritatea resentimentele publice si la adapostul caruia Basescu a putut sa obtina al doilea mandat, inseland asteptarile unui electorat aflat etern in cautarea liderului providential.
Si partidul, si tara, au ajuns insa intr-un punct in care exista riscul sa se joace dupa principiul „totul sau nimic”. Deciziile grele, sinucigase, au fost luate. Nimic nu garanteaza insa ca nu va fi nevoie si de altele, ca nu mai sunt cateva cotituri pana cand va putea sa se arate luminita de la capatul tunelului. Iar in lampasul lui Boc bateria e pe sfarsite. Lumea - din partid, inclusiv - s-a saturat de el. Aproape la fel ca egiptenii de Mubarak. Du-te si lasa-ne in durerea noastra - par sa spuna liderii unui partid care tinde sa egaleze cele mai negre scoruri prezidentiale din istoria sa. Faptul ca au inceput sa apara si alte pareri decat cele electorale e un semn. Ca directivele de la Cotroceni nu mai sunt urmate cu sfintenie, e altul. Iar „setea de putere” a celor neagreati incepe sa devina un semnal de alarma.

Cu viclenia-i innascuta, Basescu a simtit ca trebuie sa faca ceva. Sa-i ameteasca pe toti. I-a chemat la consultari - desi cu cateva zile se declarase lehamisit si dezinteresat de soarta partidului. A dat impresia ca vrea sa faca ceva - ca sa ia pulsul. Si a venit cu decizia: poate ca Boc nu e cel mai bun, cu siguranta ca trebuie facut ceva pentru ca PDL-ul sa recastige increderea. Dar nu e momentul unei schimbari. Chestia cu independentii agreati a fost praf in ochi si bag mana in foc ca Basescu nu s-a gandit serios la nici unul dintre ei. Pentru el singura solutie valabila e Boc. Boc 5, Boc 6 si ce va mai fi. Nu exista persoana in viata care sa se potriveasca mai bine cu stilul si nevoile sale decat Boc. Asa ca nu va renunta la el, atata timp cat va mai fi posibil.

Deocamdata, mizeaza pe o iesire de sub presiunea crizei, care ar mai potoli spiritele si resentimentele. Si o va intinde cat se va mai putea. Eventual, sacrificand, pentru impresia artistica, cativa ministri neputinciosi, gen Vreme sau Ialomitianu. Cu altii, la fel de incapabili, din... Dupa aceea: vazand si facand.