Punctul pe Y / luni 14 februarie 2011 Nr: 3227

Remember "Drumul Kentului"

Ofensiva anti-contrabanda si anticoruptie declansata de Parchet are ecouri diverse. Pentru unii reprezinta vointa politica de a curma aceasta stare de lucruri care ne atrage sanctiuni internationale. Pentru altii nu e altceva decat o confirmare a implicarii reprezentantilor actualei puteri in activitati ilegale si in practicarea coruptiei pe scara larga. Fiecare parte are argumentele sale. Pentru presedintele Basescu, ultima pozitie este de neacceptat: ceea ce refuza opozitia sa vada este ca tocmai Guvernul, cei aflati la putere, au declansat aceasta ofensiva, chiar cu riscul de a avea pierderi colaterale. Ceilalti spun ca aceasta rafuiala cu coruptia a fost amanata - semnalele fiind primite inca din urma cu 5-6 ani - si ca ea s-a declansat intre echipele care doresc sa preia conducerea la apropiatele alegeri.

Problema contrabandei cu tigari si a coruptiei in lant pe care o determina nu este noua. Perioada cea mai „infloritoare” a fost prin anii 1994-1995 cand aproape intregul comert cu tigari se baza pe resurse traficate. In prima linie a contrabandei se aflau comerciantii arabi, care stabilisera veritabile filiere ale contrabandei: una dinspre Europa Occidentala, din Anvers si alta din Cipru. ̃igarile intrau cu vagonul, tirul sau chiar vaporul, iar societatile care faceau importul si datorau taxe si impozite se desfiintau - sau se vindeau unor cumparatori care dispareau - a doua zi. Traficul era specializat, pe marci sau pe producatori si la el contribuia intregul lant de decizie: vama - politie - garda financiara - organisme fiscale! Fiecare retea avea oamenii sai in toate aceste institutii, iar pilonul central devenise Garda Financiara, sub comanda generalului Florica, pe care am avut privilegiul sa-l dau in vileag, prin campania de presa pe care am facut-o atunci in „Libertatea” . Se ajunsese la aberatia ca traficul sa se bazeze pe troc: Romtehnica, prin cativa dintre conducatorii sai de atunci, vindea arme celebrului traficant Nassar, pe care acesta le expedia in Africa, platind in...tigari. Ba, prin bunavointa MapN, isi facuse depozite pentru tigarile sale chiar in unitatea militara de la Clinceni!

Imi vine in minte si acum stupoarea generalului Spiroiu care ma contracarase viguros pentru acuzele ca armata ar fi partasa la trafic, cand impreuna cu premierul Vacaroiu si ministrul de Finante Georgescu am descins la Clinceni si a fost deschisa magazia plina-ochi cu tigari de contrabanda. Se putea, si atunci, aplica reteta de azi lui Basescu: autoritatile erau cele care au declansat lupta impotriva contrabandei! Dar tot ele erau cele care contribuiau, prin segmente, puternic infiltrate, la derularea acestor activitati. Ca un element anecdotic, am sa amintesc ca un personaj care azi are o functie importanta in media, era pe atunci reprezentant al unei mari companii de tutun, trimis in Romania sa depisteze filierele contrabandei. In loc de asta, el ii „organiza” pe contrabandisti. Sa nu se calce pe bombeu, unii pe altii.

Marele scandal izbucnit atunci a fost orchestrat de principalul partid de opozitie, condus atunci de Petre Roman, care a si format o comisie parlamentara care trebuia sa-i dea in gat pe demnitarii implicati, pe baza marturiilor...generalului Florica, prietenul si colaboratorul tuturor contrabandistilor.

Care credeti ca a fost epilogul afacerii „Drumul Kentului”, sau „̃igareta”, cum i s-a mai spus? A fost arestat Nassar (al carui proces a durat cativa ani) si au fost bagati in puscarie doi directori de la Renetehnica. S-a asternut linistea, pana cand a izbucnit „̃igareta 2” - cea cu tigarile traficate de SPP-istii lui Trutulescu, in vremea altei puteri politice. Si asa mai departe...