Punctul pe Y / vineri 11 februarie 2011 Nr: 3226

Cutia Pandorei

Actiunea de forta a DNA pe la Vami si transferarea celor prinsi cu mita-n sac, cu elicoptere, autobuze si trenuri spre sediul central, pentru a fi audiati, reprezinta unul dintre marile spectacole mediatice ale campaniei anticoruptie. Ea se vrea, totodata, un raspuns la suspiciunile exprimate de unii parteneri din Uniune, nedispusi sa dea veghea la frontiera exterioara pe mainile unei institutii in care coruptia este cronica. Din pacate, este un raspuns care confirma aceste temeri, fara sa le inlature.

Fiecare zi ce a urmat evenimentelor de la Siret ridica o parte din valul care acoperea actiunile ilegale ale reprezentantilor acestei institutii si, pe buna dreptate, observatorii se intreaba pana unde va merge zelul anchetatorilor. Descoperim si noi ca contrabanda si mita nu constituie o practica marunta, de cateva zeci sau sute de euro pe zi si ca incasarile se impart dupa un algoritm precis, cu cei care supervizeaza aceasta activitate. Cat de sus ajunge mita? Deocamdata aflam ca pana la seful Autoritatii, cel care, pentru a numi o persoana in functia de sef de punct vamal, a primit vreo 400.000 euro. De unde provin acesti bani? In nici un caz de la micul trafic al celor care trec cateva zeci sau sute de cartuse cu bicicleta sau cu masina.
Arestarile de vamesi constituie un spectacol ieftin pentru fraieri. Contrabanda adevarata de tigari se face cu TIR-ul, cu conteinerul sau cu vagonul. De un an de zile marile companii de tutun incearca sa convinga autoritatile ca statul pierde peste un miliard de euro anual numai din contrabanda si evaziunea fiscala cu tigarete, cea care pe ei ii afecteaza in primul rand, contrabandistii neplatind nici una din taxele care cresc pretul tigarilor legale. Si tot de un an, institutiile statului se fac ca mai confisca cate un transport, de ochii lumii.

Contrabanda de tigari este una dintre ramurile importante ale contrabandei generatoare de evaziune fiscala, care au ca piloni energia si combustibilii, alcoolul. Aceasta este organizata pana in cle mai mici amanunte si functioneaza pe baza de proceduri clare. Daca te intrebi unde sunt banii - poti obtine un raspuns clar: vilele si masinile vamesilor sunt mizilicul, ce rezulta din maruntis. Bani multi si adevarati nu se strecoara in buzunare, ei merg direct in conturi. Cine ii imparte si cum? Nici aici raspunsul nu e prea complicat: cei care detin parghiile puterii si pot sa asigure functionarea mecanismului. Credeti ca intamplator cei mai influenti baroni locali sunt cei din judetele de frontiera? Ca, intamplator, liderii principali ai partidului de guvernamant, au in CV-ul lor functii in administratia publica de profil? Si, mai ales, credeti ca a fost altfel cand au fost liberalii sau socialistii la putere? Ma umfla rasul cand il aud pe dl Nini Sapunaru dandu-si cu parerea despre cum ar trebui combatut fenomenul.

Contrabanda si evaziunea au radacini adanci si durabile. Imi amintesc de afacerea „Drumul Kentului”, sau „̃igareta”, de prin 1994-1995, cand traficul se institutionalizase, iar traficantii isi tineau tigarile in depozitele armatei de la Clinceni, cu cunostinta ministrului de atunci, iar seful Vamii, celebrul general Florica, era prieten la catarama cu seful traficantilor, libanezul Ellie Nassar. De atunci s-a intamplat un singur lucru: traficul a trecut din mainile arabilor in cele ale romanilor. Iar aici, politicienii au fost cei care au preluat comanda.

Arestarile din vama au pornit mai putin ca o actiune de combatere a contrabandei, cat ca una de reglari de conturi intre principalii competitori la sefia partidului aflat la guvernare. Pentru ca odata cu beneficiile traficului se transeaza si rivalitatea politica, cu tot cu instrumentele de presiune ale acesteia.

Incercand sa pozeze in apostol al anticoruptiei, presedintele Basescu nu reuseste, cu acest episod, decat sa amplifice suspiciunile de tolerare in cunostinta de cauza a unui fenomen pe care a ajuns sa nu-l mai poata controla nici el.