Punctul pe Y / miercuri 09 februarie 2011 Nr: 3224

Institutia SPĂGII

Ce se intampla prin vami, in general, nu mai este un secret pentru nimeni. Cine si-a mai inchipuit ca contrabanda se face ca-n filmele vechi, cu indivizi care se strecoara cu marfa-n spinare printre vigilentii paznici ai frontierelor, vadeste lipsa de informatie , nu de realism. M-am intrebat si eu, cu doza de naivitate de rigoare, cum se strecoara un TIR cu tigari prin vama, fara ca cei de acolo sa-si dea seama. Si tot eu mi-am raspuns ca n-ar fi nici o sansa. Pentru ca la noi vama este o institutie specializata in contrabanda. Totul se face ca la carte, organizarea este impecabila, iar distribuirea beneficiilor cat se poate de echitabila. Vamesii, de fapt, joaca doar „rolul” de paznici ai integritatii economice a tarii. In fapt ei lucreaza pentru un sistem, care se intinde de jos si pana foarte sus.

Dar toate astea sunt lucruri cunoscute. Si, totusi, nimeni nu s-a atins de aceasta institutie, vreme de 20 de ani. A trebuit sa apara anuntul cu decalarea integrarii in spatiul Schengen pentru ca sa se faca ceva. Sa se umfle niste lucratori vamali si politisti de frontiera atat de obisnuiti cu ceea ce faceau incat nu se mai fereau de nimeni. Pentru ca tranzactiile lor erau, practic, institutionalizate.

Vamile Romaniei au creat de-a lungul acestor ani, o categorie aparte de functionari ai statului: oameni cu venituri mici si vile mari. Sunt de notorietate, prin toate orasele de granita, „cartierele vamesilor”, unde din putinii bani luati pe fluturas s-au inaltat veritabile castele. Sunt, de asemenea, celebre, parcarile vamilor, in care stau aliniate masinile scumpe ale acestora. Fenomenul cel mai interesant ramane, pentru mine cel putin, faptul ca aceasta categorie a ajuns la faza de a nu se mai jena. Expunerea opulenta a proprietatii nejustificate a devenit aproape o intrecere, o competitie. In perceptia publica a capatat o adevarata normalitate asocierea calitatii de vames cu aceea de persoana super-instarita. La bursa locului de munca, un post de vames a ajuns sa valoreze cat greutatea omului, in cash. Nu mai vorbesc de ce investitii se fac in obtinerea unui post de sef, iar un recent episod care vorbeste despre o mita de cateva sute de mii de euro pentru un an de slujba spune aproape totul.

In fine. Sub presiunea europeana, a inceput un soi de curatenie. Se aresteaza vamesi pe capete, cei mai multi vor scapa, pe vicii de procedura. Si vor fi repusi in functii, sau inlocuiti de altii, care vor face aceleasi lucruri. Toate aceasta actiune - buna si necesara - ramane insa una pur cosmetica atata timp cat nu se umbla la mecanismul de decizie - pentru ca nimic nu ma va convinge ca fenomenul este izolat si actioneaza doar la baza sistemului. Atata timp cat spaga din vama va alimenta conturi de campanie, nimic nu va putea sa inlature fenomenul coruptiei si sa ofere partenerilor nostri europeni acel minim sentiment de siguranta pe care-l reclama delegarea acestui important rol de paznic al frontierelor externe ale Uniunii.