Punctul pe Y / vineri 04 februarie 2011 Nr: 3221

Cainii comunitari si maghernitele identitare

In ziua de azi daca nu esti in stare sa faci ceva mai bun decat altii, dar vrei sa fii bagat in seama, poti sa faci doua lucruri: sa actionezi intr-o fundatie pentru protectia animalelor sau intr-o organizatie pentru protejarea vestigiilor arhitecturale. In ambele vei beneficia de mediatizare garantata si orice gogomanii ai debita, poti fi sigur ca ele vor avea ecou intr-un anumit segment de public.

Sa incepem cu amicii cainilor. Sezonul lor fast este aceasta parte din an cand toate javrele libere ale orasului intra in calduri si se strang in haite manate de instinctul de procreare. Pe la toate intersectiile dai de ei si este suficient cel mai mic semn de teama pentru a te inconjura si a te ataca fara nici o noima. Daca mai ai si proasta inspiratie sa iesi la plimbare cu bicicleta vei fi cel mai fugarit bucurestean din cartierul tau. Peste tot pare sa se fi inmultit peste noapte caini de toate soiurile, manati de instincte dintre cele mai nepasnice.

Sunt un iubitor - cu masura - al acestor animale, pe care prefer sa le vad si sa le cultiv acolo unde le e locul - in curti sau in cusca proprie. Nu pe strada. Unde au loc evenimente dramatice: acum cativa ani un japonez - indragostit de Romania - a platit cu viata acest sentiment, fiind muscat de un maidanez care i-a produs o hemoragie fatala. Anul acesta o femeie a fost muscata pana cand a murit, de o haita dezlantuita. Si atunci si acum edilii orasului au parut ca se trezesc din amorteala si au incercat sa faca ceva. In fata lor s-a ridicat insa zidul format din piepturile iubitoarelor de”patru picioare” gata sa-si dea si viata pentru o idee (pentru care n-au solutii).

La fel si cu civicii nostalgici ai arhitecturii trecute. Cele cateva demolari - necesare - de pe Buzesti i-au dezmeticit parca, si sa vezi ce ditirambe au curs la adresa derapanaturilor stil art-deco care uratesc peisajul de cel putin vreo doua decenii. Daca e sa te iei dupa ei fara insalubra hala Matache sau fara hotelul Marna (paduchelnita paduchelnitilor), Capitala isi pierde identitatea. Sunt in stare sa faca lanturi umane ca sa le salveze, dar nu sunt in stare sa spuna cum - si de ce - ar putea acestea supravietui intr-un oras care si asa se sufoca de la o zi la alta. Cat timp, insa, buldozerele duduie in zona, ei vor fi prezenti in fata camerelor de luat vederi, ca vajnici aparatori ai traditiilor arhitecturale ale unui oras care s-a edificat din chirpici.
Mai lasati-ne, fratilor, cu cainii si darapanaturile voastre, cu care nu vom mai ajunge la statutul de oras civilizat!