Punctul pe Y / joi 03 februarie 2011 Nr: 3220

Cum e cand iti da statul teapa...

De obicei, „tepele” se dau intre privati. De ce? Pentru ca acolo functioneaza mai putine reguli iar tentatia jecmanirii, inselarii aproapelui este mai mare. Exista chiar un soi de intelegere a faptelor de aceasta natura, ba si o admiratie fata de performantele celor mai smecheri.
Cand e vorba de stat, se presupune ca acesta se conduce dupa reguli pe care chiar el le face. Si cu care se si acopera. Țepe ar putea fi coniderate arieratele: datoriile statului catre furnizori si prestatori. Regula dupa care se calauzeste statul este: va platim cand vom primi bani de la buget! Cand va fi asta? Nimeni nu stie cu precizie. Si, in timp ce privatul e strans cu usa sa-si plateasca datoriile la timp, in caz contrar putandu-se abate asupra sa cele mai mari urgii, asupra statului - tepar nu se abate nimic. Cel mult il mai dojeneste domnul Franks, de la FMI: nu e frumos! Tebuie sa platiti si voi...Macar din cand in cand.

Exita, insa, si o alta categorie de tepe: cele nesimtite! Cand statul, prin reprezentanti ai sai, pur si simplu isi bate joc de tine, dandu-ti cu tifla: uite, na, ce-o sa-mi faci daca nu-ti platesc?!
Sunt unul dintre cei patiti: Agentia de Monitorizare pe care o conduc a castigat o licitatie organizata de Ministerul Comunicatiilor anul trecut. Cum la stat birocratia e mare si birocratii de neurnit, formalitatile pentru efectuarea contractului s-au intins pe vreo patru luni, tot mereu inventandu-se cate o noua cerinta. Cum insa amploaiatii ministerului vroiau sa fie la curent cu cine si cum ii mai injura, au solicitat sa primeasca serviciile inainte de finalizarea formalitatilor. A intervenit chiar fostul ministru, un specialist in saltele Relaxa. Serviciile au fost furnizate, conform caietului de sarcini, ba chiar cu ceva in plus, solicitat de nenumaratele domnisoare consiliere ce misunau si atunci prin minister, cerinte pentru care a trebuit sa solicit unor parteneri produse pe care nu le puteam realiza. Contra cost, bineinteles. Numai ca dupa vreo doua luni, dl ministru Sandu m-a chemat si, exprimandu-si unele regrete, mi-a spus: nu mai putem incheia contractul! Nu ne lasa Boc! Bine, dar cu ce v-am dat pana acum (si pentru care am platit altora) ce se intampla? Nici o problema! Asta vom achita! Si, chemandu-si subordonatii de specialitate, le-a ordonat sa rezolve problema. Atat de impresionati au fost acestia ca dupa patru luni de la primirea ordinului, tot nu reusisera sa faca formele necesare. Si a venit remanierea, dl ministru a primit un sut in fund iar amploaiatiii au ridicat din umeri: N-avem ce face! Doar daca o vrea noul ministru sa rezolve.

Noul ministru avea altele pe cap. Bantuit de-un amantlac tomnatic, umbla nauc din delegatie in delegatie, cu consiliera personala dupa el. Ca un baiat civilizat, i-am compus o scrisoare politicoasa in care i-am expus cazul, rugandu-l sa-mi dea macar un semn de mila mariei sale. Credeti cumva ca s-a intamplat minunea? Nicidecum. Voiajor printr-o institutie prin care putini ii cunosc la fata, dl Vreme - caci asa il cheama - nu se incurca cu maruntisuri din astea. Nici macar cu explicatii. Ai fost fraier si ai luat teapa? Asa-ti trebuie! - pare sa-mi spuna, fara cuvinte, dl ministru al...turismului, pe banii statului si al amorului liber...