Punctul pe Y / luni 31 ianuarie 2011 Nr: 3217

Dupa 20 de ani...

Cu exact 20 de ani in urma, intr-un final de ianuarie tensionat, am avut prilejul sa fac parte din grupul de jurnalisti care a insotit delegatia romana la Strasbourg, unde urma sa aibe loc o adunare referitoare la admiterea Romaniei in Consiliul Europei.

Era primul pas de integrare a tarii noastre in comunitatea europeana si el avea loc sub semnul drepturilor omului si al libertatilor democratice, si venea dupa o serie de evenimente ce pusesera sub semnul intrebarii credibilitatea regimului instalat la Bucuresti dupa rasturnarea dictaturii. Avusesera loc deja cateva mineriade, Piata Universitatii rezonase ca o reactie la neocomunismul pe care l-ar fi reprezentat FSN-ul, iar partidele de opozitie, care pierdusera primele alegeri, faceau un lobby extern intens impotriva guvernului. In aceste conditii forul european era reticent, iar faptul ca dupa un an de la obtinerea libertatii nu aveam inca acces intr-o organizatie in care se aflau deja „esticii” din jurul nostru devenea extrem de incomod, blocand alte procese de integrare strict necesare evolutiei tarii si desprinderii de sechelele totalitare.

Atunci, premierul Roman a fost invitat in plenul Consiliului pentru a raspunde intrebarilor reprezentantilor natiunilor membre. Am asistat atunci, pentru ceva mai mult de jumatate de ora, la un veritabil tur de forta al premierului care a reusit sa raspunda convingator chestiunilor puse in discutie, unele dintre ele delicate. Dincolo de mult comentatul (si laudatul!) poliglotism al sefului Guvernului, a fost memorabila - si extrem de apreciata - rigoarea demonstratiilor ce i-a adus, in final aplauze. Si - o zi mai tarziu - decizia de primire a Romaniei in Consiliul Europei.

Doua decenii mai tarziu, tot la Strasbourg, presedintele de azi al Romaniei repeta acest exercitiu politic. Joi, Traian Basescu s-a aflat fata in fata cu parlamentarii europeni care au dorit sa-si lamureasca unele aspecte legate de evolutiile din Romania. Au fost si intrebari insidioase , carora Traian Basescu le-a raspuns ca la Bucuresti - prin ironii sau prin „externalizarea” problematicii interne, acuzand opozitia de ... externalizare. Probabil ca multor romani modul in care a reactionat presedintele le-a oferit o satisfactie. Poate ca unele raspunsuri erau meritate. Dar purtarea presedintelui n-a fost una de om politic cu anvergura internationala. Consecintele ironiilor si a bascaliei ieftine nu vor intarzia sa se vada, iar aparenta sa victorie se va converti intr-o si mai mare pronuntata izolare a Romaniei si de discreditare a eforturilor si demersurilor sale.