Punctul pe Y / joi 27 ianuarie 2011 Nr: 3215

Un proiect solid: alianta PSD-PNL

In materie de constructie politica, Romania nu are nici traditii stilistice si nici arhitecti de prestigiu. „Imobilele” politice postdecembriste au aparut practic peste noapte, fara planuri, fara studii de fezabilitate, fara diriginti de santier si s-au inaltat asemeni palatelor tiganesti impungand cerul cu turnuletele liderilor reali sau inchipuiti.

FSN-ul originar s-a constituit prin formula clacii: a participat cine s-a nimerit la fata locului, cu ce a avut la indemana. A iesit un fel de kibutz cu propensiuni egalitariste, in care s-au detasat doi lideri de generatii. Partidele istorice s-au cladit pe ruinele fostelor edificii, din ce mai ramasese in memoria macinata de avatarul puscariilor a supravietuitorilor, in timp ce noile formatiuni s-au inspirat din ce-au putut si din ce le-a parut potrivit veleitarilor decisi sa ia problema pe cont propriu.

Cea mai mare complicatie a constituit-o trecerea de la faza de „locuinte politice individuale” la aceea de „bloc politic”. Prima incercare serioasa dupa esecul Conventiei Democratice a fost constituirea Aliantei DA. A fost un soi de „prima casa” politica, menita sa scoata din criza doua partide carora exercitiul unei guvernari paguboase le mototolise serios prestigiul si audienta. A fost un experiment surprinzator, care a dat unei operatiuni aritmetice un rezultat algebric, in sensul ca suma obtinuta prin adunarea liberalilor cu democratii a fost una care depasea orice asteptari. Realizata cu dificultate, datorita orgoliilor si tendintelor centrifuge din fiecare tabara, alianta a durat atat cat a fost nevoie pentru ca una din parti sa-si continue cu aprobare tacita de la opozitie activitatea pentru care nu mai avea justificarea procentuala.
Ne aflam in fata unui nou experiment, mai complex si - cel putin teoretic - mai solid decat precedentul. Depasind dificultatile unei colaborari conjunctuale in faza precedentelor alegeri prezidentiale, socialistii si liberalii au inteles ca in actualul context nici unii si nici altii nu mai au sansa de a se angaja in escaladarea unui „pisc” pe care stau cocotati democrat-liberalii. Au mai inteles si ca nu o reprezentare procentuala in viitoarea alianta este solutia unei antante cordiale si, chiar daca sondajele indica superioritatea unuia dintre parteneri, aceasta nu se va regasi automat intr-un demers care impune unitate si egalitate. Pana la acest punct, acceptarea principiului paritatii - chiar daca el trezeste nemultumirea unei parti din PSD si chiar a liderului sau istoric - este decizia cea mai inteleapta pe care a luat-o Ponta - pentru ca va fi mai putin important sa ai un plus de parlamentari, care insa nuti asigura accesul la putere.
Odata cu parafarea juridica a acestei aliante politice se constituie un pol real de putere care va putea intra in competitie cu structura artificiala care sustine in prezent partidul democrat la guvernare, deschizandu-se perspectiva unei dispute bipolare pe termen lung, apta sa limpezeasca apele atat de tulburate si de tulburi ale politicii romanesti.