Punctul pe Y / luni 17 ianuarie 2011 Nr: 3207

Pensia sau viata!

Botis da asigurari ca nici o mama nu va fi data afara, nici in primul si nici in al doilea an de concediu pentru cresterea copilului. Exceptie fac doar situatiile in care firma la care sunt angajate mamele da faliment. In rest, totul e OK, pe garantia ministrului Muncii.
Inca de anul trecut, presedintele, premierul, ministrul Apararii si, parca si cel de la Finante, s-au batut cu pumnul in piept ca nimeni nu se va atinge de pensiile militarilor. E drept, cu exceptia celor in mod nejustificat foarte mari, si care sunt putine. Si iata ca la primele plati din acest an, asupra pensionarilor militari s-a abatut un veritabil bombardament de pensii medii si mici facute mai mici de catre contabilii armatei. Cu talonul de pensie in mana , fostii militari au ascultat-o, incremeniti, pe doamna general - contabil Lupu, asigurandu-i ca asa ceva nu e posibil. Tabloul doamnei luptatoare pe frontul conturilor, flancata de alti doi camarazi de stat major financiar si de drapelele de lupta ale ministerului va ramane in anale, prin solemnitatea sa mincinoasa alaturi de celebra secventa a cuvantarii lui Ceausescu, avand tot CPEX-ul in spate, in care dadea in vileag agenturile si atacul lor marsav la oranduirea cea dreapta.
A fost un final apoteotic: Basescu s-a batut cu pumnul in piept: nimeni nu se atinge de Armata Romana! Boc s-a inaltat pe varfuri si a clamat: dreptate pentru Ostire! Iar Oprea n-a stat un minut pe ganduri cand a spus ca daca asa ceva se va intampla, el isi da pe loc demisia.
Asa ceva s-a intamplat si nici Basescu, nici Boc n-au mai scos un cuvant, iar Oprea a uitat total ce porumbel ii iesise din gura: „Care demisie? Ce demisie?”Au lasat-o, toti, pe biata doamna general sa bata, jenant, campii, cu cifrele sale de doi bani.

In orice tara civilizata, pe chestia asta cei trei lideri ar fi trebuit sa se incoloneze, sa salute militareste si sa iasa din scena. Nu poti sa te joci, la infinit, cu vorbele si nici cu faptele. Intr-o tara ca Romania iata insa ca e posibil sa faci toate astea si la sfarsit sa mai si spui ca totul este spre binele natiei. Si al personalului militar, bineinteles.

In rest, n-ar mai fi nimic de comentat.