Punctul pe Y / marşi 11 ianuarie 2011 Nr: 3204

La stanga - sau la dreapta’mprejur!

Trecerea, brusca, a Partidului Conservator, dintr-o alianta de stanga, intr-una de dreapta, nu a starnit nici un fel de emotie. Cel mai putin emotionat a fost chiar PSD-ul, care a dat senzatia ca a scapat de o tovarasie care nu i-a adus prea multe foloase, in timp ce beneficiarul miscarii, PNL-ul, n-a insotit crearea noului pol de centru-dreapta, de traditionalele declaratii optimiste referitoare la viitorul luminos al constructiei. Pentru ca, cei trei reprezentanti ai Opozitiei se vor intalni, oricum, intr-o alianta parafata juridic, dupa cum ne incredinteaza Victor Ponta.

Saltul conservatorilor din stanga in dreapta, nu are nimic spectaculos, desi suntem tentati sa definim cele doua ideologii ca polii opusi ai politicii, in general Daca este vorba de viteza plonjonului - avem un precedent care detine si recordul: Partidul Democrat s-a transferat din Internationala Socialista in Partidul Popular European, practic intr-o zi, cat i-a trebuit sa faca anuntul respectiv. Si n-a fost nici o problema ca fostii fesenisti de stanga sa devina popularii de dreapta sadea. Chiar partidul Conservator, fost Umanist, al profesorului Voiculescu, a mai facut de cateva ori drumul asta, jucand cand pe partea PSD-ului, cand pe cea a Aliantei , reusind chiar sa dea nastere, la un moment dat, unei identitati social - liberale, de negasit in analele ideologiei.

Ce dovedeste aceasta miscare? Ca nici pentru politicieni, nici pentru populatie, etichetele ideologice nu mai inseamna nimic. A fi de dreapta sau de stanga nu mai reprezinta o optiune, ci o plasare voluntara si convenabila intr-o schema ce nu prea mai are casute libere. Indiferent de eticheta, partidele noastre au urmat un traseu aproape identic - in opozitie au fost de dreapta, pentru ca odata ajunsi la guvernare, sa devina de stanga.Si viceversa. Altfel cum s-ar califica prestatia Conventiei Democratice - intre 1997 si 2000, decat ca una sociala, iar cea a PSD-ului din 2000 pana in 2004, ceva mai liberala? Ca sa nu mai vorbim de ultimii doi ani ai actualei guvernari in care o politica de dreapta, care sa stimuleze initiativa privata si investitiile, este coplesita de greul reformelor sociale partiale sau neterminate?

Dar nu aceasta e problema. Ci efectele, consecintele miscarii facute de conservatori. Partidul lui Voiculescu este un veritabil performer: a facut parte din Parlament - si din administratie - fara sa fi concurat vreodata individual in competitia electorala. De fiecare data a reusit sa gaseasca portita unei aliante care sa o ajute sa sara pragul, obtinand bonusuri spectaculoase pentru presupusul sprijin mediatic pe care il aducea partenerilor. Daca de la Nastase au obtinut un maxim istoric de locuri in Parlament, etapa Geoana a fost mult mai saraca: doar 4 parlamentari, fata de cei peste 20 din precedenta tura. De vina insa a fost si uninominalul, dar si resursa proprie, limitata.

Va avea PC-ul mai mult succes in componenta aliantei cu liberalii? Vor fi acestia dispusi sa renunte la mai multe locuri de parlamentari decat social-democratii? Sau „marea alianta” a Opozitiei va anula - printr-o ( teoretica ) lista comuna - avantajele partiale ale conservatorilor?