Punctul pe Y / marți 04 ianuarie 2011 Nr: 3200

Criza romaneasca

Am o parere pe care va fi greu sa mi-o scoata cineva din cap: Romania n-a prea avut treaba cu criza mondiala. Romania a avut si are propria ei criza, pe care cea mondiala n-a facut decat sa o puna in evidenta. Indiferent cum mergea economia mondiala, Romania se apropia, in 2008, cu pasi mari de scadenta tuturor erorilor acumulate in 20 de ani de evolutie buimaca pe cararile unei economii de piata asimilata dupa ureche si dupa interese de grup. Romania este ca o casa careia i s-au turnat fundatiile pe ruina incomplet demolata a economiei socialiste si care a fost inaltata fara nici un plan conducator, fara calcule ale structurii de rezistenta si, mai ales, fara a se sti prea bine la ce va putea fi folosita. Fiecare administratie a mai inaltat o aripa sau un etaj, in viziunea fantezista a celui care conducea, temporar lucrarile. Haosul din care a rezultat acest turn Babel face imobilul aproape de nelocuit pentru numarul enorm al celor care au primit repartitie inainte de finalizare si care nu plateau nici chirie, nici cheltuieli de intretinere si nici serviciile aferente.

Criza romaneasca este una de operare a unei masinarii lipsita de instructiuni de folosire si care trebuie descoperita prin demontari succesive. Nu economia romaneasca a bagat tara in criza - de bine de rau aceasta continua sa funtioneze, in ciuda tuturor piedicilor care i se pun printr-o legislatie stufoasa si inadecvata si prin reguli lipsite de previzibilitate, ce se schimba in timpul jocului. Criza romaneasca este in primul rand una administrativa si de management: mecanismul greoi care ar trebui sa asigure functionarea societatii, consuma enorm si nu produce mai nimic. Este greu de dirijat si de stapanit si se bazeaza pe reguli valabile doar subansamblelor in parte, nu intregului. De doi ani guvernul Boc incearca sa desluseasca principiile de functionare si nu reuseste. Pentru ca in puncte cheie, de comanda, se afla persoane sau structuri incompetente sau incompatibile, a caror unica calificare este spiritul de gasca si apararea interesului acesteia. Cu un capitan aflat mai mereu sub influenta propriilor idiosincrazii, partinitor si artagos, corabia numita Romania pluteste in deriva si degeaba striga musul cocotat in varful catargului: „Pamant!”. Pentru ca nu e niciun fel de pamant, e doar blocul de gheata spre care ne indreptam cu obstinatia unui nou Titanic, straduindu-se din rasputeri sa-si implineasca destinul.

Lumea va iesi din criza economica. Nu am nici o garantie insa ca Romania va iesi prea curand din propria sa criza, pentru care nu are nici remedii nici dorinta.