Punctul pe Y / marți 26 octombrie 2010 Nr: 3154

O motiune fara emotiuni

La un an de la precedenta motiune de cenzura care a rasturnat Guvernul Boc, perspectiva repetarii unei astfel de situatii ramane destul de improbabila. Nu pentru ca Guvernul Boc V sau cat o mai fi asta, este mai valoros decat cel de anul trecut, ci pentru ca intreaga situatie este abordata acum dintr-un cu totul alt unghi.

Motiunea din 2009 venea la putin timp de la iesirea de la guvernare a PSD-ului, in urma demiterii ministrului Nica, gest perceput ulterior ca o provocare, menita sa aduca in mainile democratilor comenzile Internelor, in perspectiva apropiatelor alegeri prezidentiale. La acel moment, democratii erau izolati in fata unui front advers compus din liberalii cu care nu mai aveau ce discuta, pe ruinele Aliantei DA, socialistii tocmai alungati de la guvernare si udemeristii lasati pe dinafara la oficierea concubinajului cu oamenii lui Geoana. PDL-ul n-a avut atunci nici o sansa si a inregistrat premiera politica a primului guvern dat jos printr-o motiune adoptata de Parlament.

Acum, in 2010, situatia este complet diferita. Traian Basescu, victorios pe ultimii centimetri ai alegerilor prezidentiale, a tesut cu tenacitate de Spiderman o noua alianta, compusa din transfugii de la PSD si PNL grupati sub titulatura de „Independenti”, din reprezentantii minoritatilor carora li s-a garantat continuitatea mandatelor in cazul revizuirii structurii Parlamentului si frustratii din UDMR. Cu toata slabiciunea evidenta a guvernului Boc si a structurii politice care-l mentine la guvernare, cu noile gafe in serie, sansa celor doi aliati tacit - PSD si PNL - este extrem de redusa. O recunoaste intr-un mod de-a dreptul imprudent chiar presedintele PNL, Antonescu, care-i acorda sanse de doar 45 %.

Introdusa tarziu - in functie de calendarul intern al socialistilor - motiunea ramane o improvizatie, in legatura cu care sustinatorii n-au reusit nici macar sa ajunga la un consens elementar. Votul in parlament e miercuri, iar luni cei doi lideri nu se intalnisera inca pentru a pune la punct o minima strategie comuna. Una greu de realizat, atata timp cat PSD-ul a anuntat deja o serie de decizii luate pe cont propriu (Ponta - premier si asigurarea pozitiilor actuale pentru UDMR), fara un acord prealabil al partenerilor. Nu doar calculul aritmetic, dar si procedura pe care si-au propus-o democratii - aceea ca parlamentarii lor sa fie prezenti pentru cvorum, dar sa nu voteze, pentru a nu permite celor cu intentii necurate sa-si puna in aplicare planurile - fac aproape imposibila orice asteptare favorabila motionarilor.

Nu stiu cat de mare va fi dezamagirea din tabara socialista, in special, dar ceva ma face sa cred ca nici macar ei nu-si doresc, in mod serios, ca motiunea sa treaca acum - lucru care i-ar pune intr-o situatie aproape imposibila, incarcata de riscurile unui esec de rau augur.